Cand prietenii si anturajul nu mai au nimic in comun


Cand prietenii si anturajul nu mai au nimic in comun

de Arina Lazăr – colaborator

Ei, fabuloasă viaţă de noapte, tumultos vârf al adolescenţei noastre şi, de la un punct începând, criteriu de departajare strictă între persoane – cât de des ieşim, cât de târziu ne întoarcem acasă, prin ce baruri şi cluburi ne facem veacul, pe ce gen de muzică petrecem… şi nimic nu ne va diferenţia mai mult decât grupurile care ne însoţesc. Intangibili şi indiferenţi, ne axăm interesul pe marile plăceri ce ne lovesc o dată cu vârsta, identificându-ne cu cei care ni le servesc cel mai frumos – în scena asta intră tot soiul de oameni. De cele mai multe ori uităm, ba chiar omitem să-i filtrăm, dintr-o ciudată teamă de a nu fi respinşi.

Oamenii care obişnuiau să ne inspire încredere, dintr-o dată nu mai fac lucruri suficient de solicitante, de extreme, nu ne încearcă adrenalina destul de mult cât să continuăm să-i luăm în calcul. Tindem să ne creem idealuri deformate şi, în final, rămânem cu senzaţia că suntem dependenţi de toată lumea din jurul nostru. E important să ştim despre ce fel de oameni vorbim atunci când suntem introduşi în universul ăsta al cluburilor în care se serveşte (nu numai) alcool.

Anturajul de care vorbesc e cumplit de nociv; e păcat că cei mulţi realizează lucrul ăsta suficient de târziu cât să nu mai reuşească să se detaşeze de el. În acest punct, avertizările şi îngrijorările părinţilor cu privire adevăratele pericole ale vieţii de noapte, devin din ce în ce mai realiste, începem să conştientizăm ce ne paşte şi încercăm să fugim. Din nefericire, mult prea puţini reuşesc să fugă la timp. Unde greşim? Nu-i din start o greşeală propriu-zisă. Aş numi-o, mai degrabă, o continuă căutare a identităţii.

Asta ni se întâmplă, în fond. Ai nevoie fie de o conştiinţă zdravănă, ceea ce va fi mai greu de căpătat; fie de nişte părinţi care ori te vor certa îndeajuns încât să îţi pui pofta în cui, ori vor avea răbdarea să stea să îţi explice pe limba ta, un întreg război de convingere care, dus á la carte, va avea în mod sigur un rezultat clar în activitatea, ba chiar în mentalitatea ta. Conştiinţa asta zdravănă se „învaţă“ şi ea. Din familie, încă, trebuie să fii obişnuit să refuzi, dar, mai presus, să conştientizezi ceea ce îţi face rău şi să ocoleşti situaţiile care ar putea conduce la ceva de tipul ăsta.

E teribil de important să înţelegem ce înseamnă cu adevărat identitatea, ca pe un lucru strict individual. Sigur că anturajul, fie el oricare, va contribui la această identitate a noastră, însă contează să ne pliem grupul pe personalitate, niciodată invers. Ne aflăm într-o perioadă vulnerabilă, deci demnă de luat în serios, având în vedere cât de rar realizam într-adevăr influenţa pe care are să o aibă asupra noastră mai târziu, când, vorba vine, ne va veni mintea la cap şi vom începe să înţelegem toate momentele teribiliste de care am avut parte.

Fără îndoială că distracţia îşi are locul cel mai bine acum şi suntem cu toţii invitaţi să profităm de treaba asta, însă întotdeauna trebuie să ne asigurăm că avem unde ne întoarce, că ştim cine suntem şi că luptăm pentru a ne menţine principiile, indiferent de cât de vagi sunt acestea.
Nimeni nu trebuie să îşi însuşească rolul de a decide în locul nostru, însă cea mai mare inconştientă apare în momentul în care permitem cuiva să ne facă asta.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *