Cu toţii am fost cel puţin o dată în Costineşti, amintindu-ne de epava ce reprezintă cu mândrie această staţiune a litoralului. Dar – şi aici vreau să spun că este un mare dar – nu mulţi ştiu adevărata poveste a acestei nave care a fost lăsată în paragină, lăsată să moară pentru a doua oară.
Această frumuseţe făurită cu multă grijă a luat fiinţă în data de 28 mai 1942, numindu-se la vremea respectivă „Empire Strength“. Lucrul care pe mine mă impresionează este faptul că a fost construită pe acelaşi şantier în care s-a născut Titanicul, şi anume Harland & Wolff din Belfast. Întrebuinţarea Evangeliei şi a altor nave de acest tip erau strict militare. Ţineau de guvernul britanic şi acestea aveau nevoie de ele pentru războaie, chiar dacă Evangelia a fost, de fapt, un cargobot frigorific.
Ca şi coordonate, nava are o lungime de aproximativ 131 metri, o lăţime de 17 metri şi o înălţime de 10 metri, cântărind 7335 tone. Patru ani mai târziu are alt proprietar şi a căpătat un nou nume: Saxon Star. În final, este vândută unei companii greceşti, primind numele care a consacrat-o, şi anume E. Evangelia.
În data de 15 octombrie 1968 inevitabilul s-a petrecut: vasul se apropia periculos de mal, intrând în contact cu solul stâncos. Pe-atunci, Costineştiul nu este staţiunea de fiţe pe care o vedeţi astăzi (veţi rămâne surprinşi să aflaţi că această staţiune era înainte un simplu sat de pescari), în care locuiau oameni mediocri, muncitori.
Acum urmează o teorie care mi s-a confirmat din mai multe surse: în noaptea naufragiului, doi localnici se aflau pe mare şi pescuiau, căci apa era liniştită, valurile nu se iveau, era o noapte calmă, dar cu multă brumă. În mijlocul acelei linişti mormântale, se aude un bârâit violent, un sunet pur şi simplu asurzitor, moment în care localnicii au înmărmurit de frică, deoarece trăiau cu impresia că au venit ruşii. Motivul acestei înspăimântări faţă de ruşi era simplul fapt că în perioada aceea, dupa invadarea Cehiei, s-ar fi ivit vorbe cum că ruşii vin să invadeze şi România.
S-au format zeci de teorii care explică motivul naufragiului, însă nici astăzi nu ştim ce s-a întâmplat de fapt. Cea mai celebră speculaţie cu privire la această întâmplare este că nava a fost accidentată deliberat, pentru ca Aristotel Onassis, proprietarul Evangeliei, să obţină banii de pe urma asigurării.
O altă explicaţie pentru naufragiul navei este cel puţin bizară. Din ce am înţeles eu, prin anii ’60 era la modă ca oamenii să se descotorosească de nave în acest mod deoarece întreţinerea şi îngrijirea lor îi duceau pe proprietari către nişte preţuri exorbitante. Ar mai fi teorii, însă acestea două sunt cele mai interesante şi, probabil, cele mai realiste.
Sper că v-am captat interesul şi că, de acum încolo, veţi privi Costineştiul cu alţi ochi, veţi privi nava cu mai mult respect.
Interesant articol. Good job! 🙂
articolashul tau e usor ca fulgul