Pestele se-mpute de la cap

pestele se impute la cap

pestele se impute la cap

de Ana-Maria Costache – redactor
foto: Andreea Stoian – fotoreporter

E ceva putred în societatea asta. Generaţiile tinere se tot zbat ca peştele pe uscat să se facă auzite, să schimbe ceva ce nici ele nu ştiu, la generaţiile mai vechi. Se dau cu curul de pământ, şi-l înroşesc, fără nici un rezultat. De ce nu poate un tânăr să convingă un adult? De ce nu sunt în stare minţile tinere să le schimbe pe alea mai în vârstă?

Tocmai din cauza elementului primordial care formează fiecare generaţie în parte – părintele. Cum va putea un tânăr de 8-10 ani să ajungă să-şi formeze o părere, nişte argumente şi valori cu care să se afirme şi să schimbe ceva, dacă părintele îi transmite informații odios de greşite încă de mic? Bineînţeles că puştiul nu va putea pune la îndoială ce spune omul pe care îl consideră temelia vieţii lui.

Ca exemplu: în tramvai, o mamă cu fiul ei pe care l-a luat de la școală. Copilul spune ce-a învăţat, anume despărţirea în silabe, şi începe: „tram-vai, două silabe“. La care maică-sa, evident mai deşteaptă decât plodul ei, îl contrazice: „nu, nu! Corect este tram-va-i, deci sunt trei silabe“. Copilul acceptă şi-i dă dreptate. Poate că peste câţiva ani, copilul se va revolta împotriva sistemului, dar va fi lovit şi redus la tăcere de trei silabe: tram-va-i.

Un alt exemplu este din autobuz. Tot mamă şi fiu. Uitându-se pe geam, copilul vede scris „cumpăr aur, argint şi platină“. Curios, o întreabă pe maică-sa: „mami, ce-i aia platină?“. În gura mare, mândră că o să-l lămurească pe copil, spune: „o piatră“. Puştiu nu va şti niciodată de ce costă atât de mult o bucată de piatră.

Deşi sunt cazuri particulare, cât la sută dintre toţi părinţii sunt în stare să ofere informaţii valide şi de calitate copiilor lor, înainte de a-i lăsa în baza unor străini? Aşadar, în căutarea vinovatului, a cauzei eşuării unor generaţii, mereu e ceva putred în trecut. Fiecare generaţie actuală ar trebui să ştie când şi ce să schimbe la generaţia de care e formată la un moment dat. Câţi pot şi câţi ştiu când să facă asta?

Peştele în curs de stricare este încă bun de mâncat, mai ales dacă constituie felul principal al fiecărei zile. Ţi se acreşte la un moment dat de atâta peşte, dar te-ai obişnuit cu gustul. Plus că-ţi trebuie mulţi bani ca să-ţi diversifici meniul, ca să dai tu peştele altora şi să încerci o friptură suculentă de vacă.

Peştele împuţit lasă dâre adânci de miros. De cele mai multe ori, o generaţie mai veche nu va accepta că duhoarea vine de la ei şi vor da vina pe cei tineri. Tot o să înghiţi câţiva peşti nu foarte proaspeţi, dar trebuie să înveţi la ce să te uiţi ca să-ţi dai seama dacă e proaspăt sau nu. De asemenea, trebuie să ştii să citeşti, ca să te descurci cu etichetele alimentelor, să ştii rolul fiecărui ingredient, să fii atent la termenul de valabilitate. După toate astea, poate ai vrea să înveţi să fii un bun bucătar, să-i faci pe toţi să salivezi chiar şi după un peşte împuţit. Trebuie să ştii că pentru mulţi este o delicatesă, singura pe care şi-o permit.

Recommended Articles

4 Comments

  1. Desi metafora este yuckie, este bun articolul.
    Ma intreb daca noi vom sti sa nu dam pestele mai departe. Sau il vom da, crezand ca valorile noastre sunt bune? Sau nu il vom da deloc, crezand ca pustiul beneficiaza de liberatate in felul asta si poate afla singur ce si cum?

    “De cele mai multe ori, o generaţie mai veche nu va accepta că duhoarea vine de la ei şi vor da vina pe cei tineri.” De.fiecare.data. Ma intreb noi cum vom fi hmmm

  2. ce ne opreste sa repetam aceeasi greseala?

    1. Cam nimic. Probabil vor fi destui oameni din generatia noastra care vor crede ca valorile noastre sunt cele mai bune, si le vor da mai departe copiilor. Se repeta ciclul, doar valorile transmise vor fi diferite. Bineinteles, aici depinde si de fiecare persoana in parte. Eu una inca lucrez la definitivarea valorilor mele.

  3. dar nu trebuie sa ti le definitivezi, ci doar sa le definesti, sa lucrezi la ele mereu, sa descoperi in continuu solutii intru perfectionarea lor. stiu, asta e spiritul tineretii, sa credem ca putem schimba ceva, dar spiritului astuia ii lipseste si spiritul practic, deci vom ajunge la fel de ursuzi si noi. bine macar ca mai avem destul pana atunci:)). poate o fi mai bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *