Pantofii cu toc – Placere sau tortura?

Pantofii cu toc - Placere sau tortura?

Pantofii cu toc - Placere sau tortura?

de Elena-Diana Tănase – redactor
foto: Andrei Lumpan – colaborator foto

Poate că printre adolescentele din ziua de azi nu sunt multe care adoră pantofii cu toc. Adoră este mult spus, poate unele îi găsesc la limita dintre incomoditate şi suferinţă. Marea majoritate poartă tenişi, bascheţi, ce-i mai comod. Dar probabil că nici unele, nici altele nu cunosc istoria pantofilor cu toc și nu au nici cea mai vagă idee când au apărut, cine îi purta, cine nu-i purta…

Se spune că pantofii cu toc au apărut prin Egiptul Antic şi erau purtaţi şi de femei, şi de barbaţi la diferite ceremonii. În Roma Antică numai prostituatele purtau pantofi cu toc pentru a putea fi deosebite de restul oamenilor. Aristocratele din Franţa secolului al XIV-lea au început să poarte pantofi cu toc atât de înalt, încât stăteau pe vârfuri. Pantofii din lemn cu talpă ortopedică au început să fie la modă în Veneţia acelor vremuri.

Şi pentru că pantofii cu toc înalt au şi avantaje şi dezavantaje, au fost interzişi la un moment dat datorită numărului mare de decese, cauzate de căzături. Cu toate astea, pantofii cu tocul potrivit de înalt fac picioarele doamnelor şi domnişoarelor să arate deosebit.

Christian Dior, începând cu anul 1950, pune în atenţia publicului pantofii cu tocul cui. Însă, cea care a adus pentru prima dată în prim plan pantoful cu toc, datorită faptului că era şi scundă, și vanitoasă, este Ecaterina de Medicis.

Grație lui Manolo Blahnik, în cea de-a doua jumătate a anilor 1900 se întoarce popularitatea tocului cui, iar de aici încep să derive diferitele forme şi modele.

Roger Vivier, pentru a susţine cât se poate de bine greutatea care apăsa pe toc, a revoluţionat modalitatea de confecţionare a pantofilor cu toc cui, prin introducerea unei tije din metal de-a lungul tocului.

La începutul anilor ’60, la pantofii cu toc se întâlnesc două extreme: vârful parcă trecut prin ascuţitoare şi tocul subţire ca o scobitoare. Ca orice lucru greu, are şi un manual de utilizare, pentru a nu arăta ca o maimuţă pe aceste instrumente de tortură. Trebuia să ţii bărbia sus, pieptul înainte, să laşi umerii jos şi să încordezi muşchii abdominali.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *