Omul universal

de Florentina Băcioiu- colaborator
foto: Oana Ştefănescu – fotoreporter

Suntem rezultatul deciziilor pe care le luăm. Am ajuns să afirmăm în unanimitate că o diplomă nu mai valorează mare lucru în condiţiile în care prea mulţi o au şi nu reprezintă o garanţie că le va fi de folos. O simplă hârtie nu-ţi va deschide niciodată uşa în spatele căreia vrei să te afli. Nu ACEA uşă. Da, fără ea nu se poate, e o formalitate în lipsa căreia ar apărea haosul. În fond, ea dovedeşte sau ar trebui să dovedească existenţa unei baze, e punctul în jurul căruia îţi construieşti cu mândrie viitorul.

Şi atunci ce lipseşte?

Experienţa personală. Lipseşte acel ceva care te face remarcat, lipsesc spiritul critic şi puterea de adaptare care se capătă pe măsură ce te confrunţi cu situaţii limită, cu probleme şi sarcini de îndeplinit. Faptul că înveţi ca un roboţel ce se predă la şcoală, iar asta „îţi ocupă tot timpul“ nu înseamă că vei avea succesul asigurat. Important este să aplici ceea ce înveţi în viaţa de zi cu zi.

Nu sunt de acord cu implicarea totală într-o singură activitate, mi se pare o viziune îngustă. Sigur, dacă te dedici unui singur scop, tot timpul, entuziasmul şi pasiunea ta sunt automat canalizate pe realizarea acestuia, ceea ce duce la o cunoaştere superioară în domeniul respectiv. Însă viaţa e un cumul de scopuri, nu se reduce la o unică dorinţă, pentru că o dată îndeplinită, fericirea reuşitei se estompeză şi ne dorim mai mult, apar noi provocări.

Întotdeauna se va pune problema „Ce ştii tu să faci? Cu ce eşti tu mai bun decât ceilalţi?“. În niciun caz nu vei avea câştig de cauză dacă tu ştii să faci un singur lucru and that’s all folks! Viaţa are cărări nebănuite, nu se ştie niciodată când ai nevoie de anumite cunoştinţe, oricât de absurde ar părea. Omul secolului XXI e omul universal, care are măcar un minimum de informaţii generale într-o gamă variată de domenii.