Scoala Centrala: “Trecutul care obliga”

Ion_mates_liceul_meu_teen_press1

de Mădălina Meilă (colaborator) şi Cristiana Scaloi (colaborator)
foto: Ion Mateş – colaborator foto

Privind melancolic la pozele de altădată, Şcoala Centrală cu arhitectura sa neo-românească te face să rămâi un pic pe loc şi să reflectezi la ce a fost odată. Astăzi, clădirea reprezintă o doamnă la venerabila vârstă de 160 de ani, care nu are de gând să părăsească şi celelalte monumente de arhitectură din jurul ei prea curând. Pe zi ce trece, ea reîntinereşte datorită restaurărilor, chiar dacă este una din cele mai vechi instituţii de învăţământ din Bucureşti. În prezent, etajul este complet renovat cu toate utilităţile necesare. Ne pare totuşi rău de roşul pompeian de pe culoarele principale ale parterului care acum s-a transformat într-un galben şters. Cu toate acestea, după ce liceul va fi reîmprospătat, toate elementele distinctive vor fi puse în valoare. Ce spaţiu pustiu şi insipid ar fi fost până acum dacă nu ar fi existat arcadele trilobate, spaţiile nelipsite de bine punctatele decoraţii cu trimitere la identitatea trecutului, originii! Zăreşti mici colţuri de unicitate, treci prin uşile impunătoare împrejmuite de chenare sculptate şi te întrebi cum au supravieţuit timpului? Au supravieţuit prin propria-i naturaleţe! Toate acestea stabilesc un cult al stilului neo-românesc. Multe alte picanterii sunt ascunse sub această faţadă, pe care v-o recomandăm din inimă să o descoperiţi!

Istoria Şcolii Centrale

Liceul are o istorie vastă, de necontestat. Cei care au dat viaţă acestei clădiri sunt Barbu Ştirbey, datorită rezoluţiei lui din anul 1851, şi mult regretatul arhitect Ion Mincu. Acesta a adus ceva inedit Şcolii Centrale, care o face să fie altfel decât orice liceu din Capitală. În ciuda unei Românii moderne încă în dezvoltare, Mincu a „plantat“ primele baze ale arhitecturii naţionale prin curentul neo-românesc.

Şcoala Centrală este unul dintre cele mai reprezentative şi inovatoare exemplare care a rezistat surprinzător multor pendulări de anotimpuri: invazia trupelor sovietice, 5 decade ale unui regim comunist necruţător şi, în final, 20 de ani de tranziţie haotică în raport cu economia de piaţă.

Denumirile claselor nu s-au schimbat deloc în 120 de ani! Pe faţadă sunt inscripţionate nume mari de factură naţională precum Elena Cuza, Carmen Sylva ş.a. De asemenea, în grădina interioară sunt numele tuturor voievozilor români pe conturul sculptat al coloanelor.

În perioada primului Război Mondial clădirea a fost spital apoi poştă, în anul 1918 reluându-şi statutul de şcoală. De-alungul anilor, aceasta a avut mai multe denumiri, prima fiind „Pensionatul Domnesc de Demoazele“. şi alte denumiri, până în anul 1993 când va deveni actuala „Şcoala Centrală“.
Frasinul: Azi, mâine, în căutarea Bucureştiului pierdut…

Celebrul copac din curtea interioară despre care foarte mulţi au auzit! Este una din tradiţiile Şcolii Centrale pe care noi o urmăm şi respectăm şi în zilele noastre. Acum un veac, absolventele dichisite în detaliu – căci nu degeaba era o şcoală de demoazele – făceau poze cu maiestuosul frasin. Astăzi, noi calcăm pe aceleaşi urme. La fel ca şi arhitectura, aceste fapte nu fac altceva decât să reflecte petecea de transcendenţă. Astfel spus, reprezintă una din emblemele liceului nostru. Arborele rămâne deci oglinda ce a păstrat momente, amintiri istorice, iar în prezent stă mândru în faţa elevilor şi al corpului profesoral. Pe timp de primăvară doamnele profesoare veterane sau domnii profesori se aşează la umbra răcoritoare spre a mai povesti năzbâtii de-ale centraliştilor sau, pur şi simplu, îşi beau cafeluţa…

Amplasamentul, interiorul liceului şi arhitectura

ion_mates_liceul_meu_teen_press5

Monumentul de arhitectură se situează în inima Capitalei, între Piaţa Romană şi Universitate, lângă Parcul Icoanei. Liceul are subsol, parter şi etajul întâi – unde este şi internatul. Etajul este simplu de străbătut, spre deosebire de subsol unde găseşti un adevarăt labirint. Dacă nu cunoaşteţi bine împrejurimile subsolului, nu vă sfătuiesc să vă aventuraţi! Elevii claselor a 12-a ne spun că înainte ca liceul să intre în renovare şi unele locuri să fie închise, te puteai rătăci cu uşurinţă datorită multitudinii de culoare şi de săli. Exact ca un labirint! Nu degeaba se spune că Şcoala Centrală se numără printre cele mai mari licee din România. Este dotat cu aparatură de calitate, astfel că proiectele, prezentările unor lecţii mai vaste sau pur şi simplu o întrunire între elevi cu scopul de a discuta pe o anumită temă, sunt foarte uşor de înţeles şi de parcurs.

Avem laborator de Fizică, de Biologie, de Chimie şi două de Informatică. Biblioteca are o colecţie nepreţuită şi foarte îngrijită de cărţi, găsindu-se cam orice carte doreşti. Lectură universală, naţională, cărţi despre psihologie, fotografie, biografice ş.a.m.d.

Pe lângă faptul că biblioteca este o adevărată comoară pentru Şcoala Centrală, culoarul care duce spre ea este unul dintre cele mai frumoase locuri din liceu. Înconjurat de grădina aspectuoasă şi ferestrele specifice genului arhitectural, când străbatem acel culoar simţim că am furat o mică bucăţică din Rai şi am adus-o pe Pământ. Noi ne regăsim mereu în luminile şi umbrele acestor culoare.

Elevii

Ion_mates_liceul_meu_teen_press2

Elevii Şcolii Centrale sunt cu aproximaţie 1500 la număr, aşadar să fii sigur că vei întâlni orice tip de om. Bisericuţe sunt, ca în orice liceu, dar aici toată lumea se înţelege bine cu toată lumea. Bineînţeles, dacă ai calităţi comunicative, aşa va fi. Dacă vii cu figuri de „mare artist“ nu vei fi primit prea bine în colectiv şi, de altfel, integrarea într-un „grupuleţ“ este cheia unei vieţi active şi lipsită de rutină! Atmosfera este paşnică, prietenoasă. Avem locşorul nostru unde ne facem veacul în fiecare pauză. Curtea liceului constituie o adevărată „junglă“ urbană în acele preţioase 10 minute unde poţi cunoaşte pe oricine. Dar ai grijă pe unde calci, că doar eşti în junglă! Chiar şi-aşa, demonstrăm că suntem un liceu prietenos, mărinimos şi ştim cum să ajutăm.

Avem din când în când şi spectacole. Se adună un grup mare de persoane şi organizează piese de teatru şi cântări, menite să strângă bani în scopuri caritabile pentru binele colegilor care au nevoie. Aceste gesturi şi zecile de elevi care vin mereu la aceste tipuri de evenimente de-ale familiei, dacă pot spune aşa, impresionează pe profesori prin spiritul lor altruist, uneori până la lacrimi – la propriu!

Profesorii

Profesorii Şcolii Centrale sunt în număr mare: nouăzeci şi ceva. Cum altfel se puteau educa 1500 de elevi cu o personalitate care mai de care, fiecare în parte? Mulţi dintre ei sunt adevăraţi profesionişti care te fac să vii cu drag la ore şi se implică, arătând cât de mult îşi iubesc meseria, în pofida vremurilor în care învăţământul este la pământ. Lecţiile, unele dintre ele, sunt extrem de captivante şi, efectiv, după ce se sună realizezi că ai rămas nemişcat timp de 45 de minute la ora care s-ar fi revelat ca o pagină desprinsă din cartea de istorie cu bătăile spartanilor. Surprinzător, pentru că în generală căscam de cel puţin 10 ori la ora de matematică fără a avea cine ştie ce aşteptări în ceea ce priveşte anii de liceu.

Dacă ai vrea să pleci în excursie cu vreun profesor din Şcoala Centrală? Bineînţeles! Nicăieri nu te vei distra mai bine ca aici. Libertatea şi râsul vor ieşi din carapace şi nu vei uita zilele acelea niciodată.

Lăsând la o parte „la bavarderie“, sperăm că am reuşit să imortalizăm o parte din emblema Şcoalei Centrale, cel puţin o frântură… Un loc unde îţi petreci veacul adolescenţei, dar eşti totodată înconjurat de istorie. Dacă veţi ajunge vreodată pe meleagurile noastre, cel mai probabil este să vă regăsiţi în prietenie, căldură, printre boboci prea lipicioşi, istorie, cunoaştere şi muuulte fete. Aşa suntem noi!

„Eléve dans un lupanar, entremetteur dès l’adolescence, outrage a l’âge adulte, cet homme a une tendance inée a ne connaître que le droit commun…“

ion_mates_liceul_meu_teen_press4

Recommended Articles

10 Comments

  1. Citez: “emblema Şcoalei Centrale”… Fara rautate, dar eu stiu ca este corect: “Scolii Centrale”

    1. Irina, nu vreau sa fiu rea.. Dar dat fiind faptul ca nu esti din liceu probabil nu stii ca la inceput de secol 20 se spunea “Scoalei” si chiar si-acum, de dragul vremurilor trecute, elevii si profesorii “Scoalei” Centrale inca mai folosesc acest arhaism, daca il pot numi asa.. chiar la serbarea de inceput de an:).

      1. imi place cum toate comentariile au chestia asta cu “nu vreau sa fiu rea” sau “fara rautate”:))
        si multumesc, asta vroiam sa stiu, daca este corect asa. adica…am cautat (putin…f putin), dar fara rezultate
        stiu,stiu,trebuia sa fiu directa:)

  2. Irina ,fara rautate , banuiesc ca toata lumea stie cum este corect si ar trebui sa stii si tu ca probabil a fost o greseala din pura neatentie.Nu pretind ca este o remarca nepotrivita ,insa m ar fi incantat sa ne impartasesti totodata si o parere despre articol in sine 🙂

  3. Nu stiu de ce ,dar mereu cand recitesc acesta pagina imi da cate o lacrima…pentru ca nu as vrea sa ma despart de locul acesta niciodata,este cu adevarat unul special…
    Felicitari pentru articol!

  4. aceasta pagina*
    imi cer scuze.

  5. eu sunt boboaca in scoala centrala… a fost cu adevarat emotionant acest articol…. si acum astept cu nerabdare inceperea cursurilor 😀 sper sa ma integrez cu usurinta, desi nu cunosc pe absolut nimeni…

    1. Meila Madalina Alexandra

      mult succes, sper sa iti placa aici. tocmai au terminat renovarea culoarului principal si o sa iti placa foarte mult:) plus ca ai intr-adevar ce invata de la profesori, foarte multi dintre ei isi stiu meseria. e un decor cu totul nou si are o frumusete aparte. just choose your friends right pe-aici( sunt a11-a si stiu ce zic)

  6. Tot respectul pentru aceasta institutie de inavatamant si in special toata stima pentru d-na prof.Norocica Cojescu (o mama).

  7. da cu siguranta ore captivante… bafta tuturor celor care sunteti elevi pentru ca va trebuie…

Leave a Reply

Your email address will not be published.