Mic la stat, mare la sfat?!

mic la stat, mare la sfat?!

mic la stat, mare la sfat?!

de Cristina Dobrin – colaborator
foto: Cătălina Cosma – fotoreporter

În general vorbind, nu cred că ni se întâmplă prea des să dăm de persoane într-adevăr speciale, care să ne impresioneze de la primele cuvinte pe care ni le adresează şi care, indiferent de statură sau aspect fizic, să ne convingă că merită, de la prima întâlnire, atenţia noastră chiar şi pentru un timp foarte scurt şi să ne câştige respectul pentru o perioadă ceva mai lungă.

Asta se poate datora, în mare, dezinteresului şi superficialităţii noastre când vine vorba să cunoaştem oameni noi. Nu este un proces complex, nici spectaculos şi nici măcar nu este nevoie de o introducere, de nişte cuvinte rostite, ci numai de un schimb de priviri. Acesta este definitoriu pentru ce are să se întâmple mai încolo. Fie acceptăm persoana, fie o „respingem“, etichetând-o. Nu încerc să spun că toţi facem acest lucru, dar, să fim sinceri, primul lucru pe care îl constaţi când întâlneşti o persoană este aspectul fizic. Şi cum niciodată nu o să mai ai o a doua şansă pentru a schimba prima impresie pe care ai lăsat-o asupra altora, se pare că ideile preconcepute ne „împing“ de multe ori să ne bazăm pe acea primă impresie, pe aspectul fizic, până să ajungem să descoperim cine este cu adevărat persoana respectivă.

Se zice că „nu haina face pe om“, drept urmare ar trebui să învăţăm să fim mai îngăduitori, să încercăm să acceptăm persoanele din jurul nostru mai întâi şi abia după aceea, după ce ajungem să le cunoaştem şi ne creăm o impresie mai solidă despre ele, să decidem dacă sunt speciale pentru noi sau dacă am avut dreptate de la început în privinţa lor. De multe ori vom fi surprinşi că oamenii cărora nu le-am dat nici o şansă la început, ajung, în timp, să ne dovedească ce greşeală am făcut şi să ne uimească prin personalitatea lor şi felul lor de a fi, pe care noi nu le-am remarcat, fiind mult prea constrânşi de etichetele deja existente. Arată bine – aş vorbi cu el/ea; nu îmi place de el/ea – nu poate fi o persoană prea agreabilă cu care să vorbesc.

Dar poate lucrul cel mai evident şi cel mai important la care nu ne gândim când judecăm alţi oameni este că şi noi suntem, la rândul nostru, judecaţi de alţii, poate chiar la fel de dur. Deci chiar va conta dacă omul cu care vorbeşti este mic sau mare, înalt sau scund, gras sau slab, frumos sau neatrăgător, când te poţi înţelege şi poţi purta o discuţie interesantă cu el?! Consider că diferenţa o face abilitatea de a comunica, dorinţa de a te înţelege cu cineva, cât de multă imaginaţie şi libertate ai şi cât de puţine constrângeri. Vei constata că odată ce îi dai posibilitatea, un om îţi va dezvălui cu adevărat cine este când începe să îţi împărtăşească din experienţele proprii, să îţi vorbească şi să îţi arate dacă are un suflet mic sau mare.

În final, ar fi ideal să analizăm şi să ne întrebăm pe noi înşine dacă ştim ce contează pentru noi cu adevărat. Aţi alege mai degrabă aspectul exterior şi o mentalitate îngustă, în locul unei mentalităţi şi al unui suflet deschis? Poate sunteţi norocoşi şi veţi găsi combinaţia câştigătoare, care să le aibă pe amândouă. La urma urmei, totul se reduce la cât de mult cerem de la viaţă şi de la cei din jurul nostru.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.