Teen Press 
foto: Ioana Muntean – fotoreporter
Cică „haina face pe om“. Dar eu n-aş zice asta – eu îi dau stil ei, nu ea mie.
Nu vreau să ţin un monolog despre feminitate sau bărbăţie, ci, pur şi simplu, să vă spun că voi vă faceţi frumoasă rochia, cămaşa sau frumos blugul.
În plus, fiecare haină merită o atenţie aparte. Fiecare trebuie purtată în felul ei. Dacă un trening îţi permite să ai o atitudine sportivă, iar pantalonii de tip boyfriend o atitudine liberă, asta nu înseamnă că este la fel şi cu o geacă pretenţioasă. Din contră, te obligă să ţii spatele drept şi nasul puţin pe sus, să fii classy, cum s-ar zice.
Un ruj roz, un maiou decoltat, şi deasupra buricului, şi o fustă trei degete sub fund, necesită şi ele un comportament pe măsură – în acest caz, unul mai de centuristă.
Şi exemplele pot continua, dar… Aici e buba, că doar clar avem şi excepţii. Cum ar fi: o persoană cu părinţi mai închişi la chestioare d-astea – copilul respectiv n-o să poată să poarte nimic mai ieşit din tipare; un om de pe stradă, fără condiţii materiale favorabile, care poate niciodată nu o să viseze atât de departe şi o să (încerce să) se mulţumească cu pielea lui şi câteva zdrenţe; sau, un ultim exemplu pe care-l dau, cei care, pur şi simplu, vor sa iasă în evidenţă tocmai prin normalitate.
Faptul că un om zdrenţăros arată de… Dumnezeu cu mila!, nu înseamnă că pe el îl face haina. Pentru că, în cazul lui, întreg poporul realizează situaţia lui şi ce poartă chiar nu mai contează. Contează că poartă! 🙂
Comportamentul şi caracterul tău fac totul. Şi, aşa cum tocmai am zis, sunt vizbile inclusiv în imaginea ta. O bluză monotonă o poţi doar tu însufleţi…
