Teen Press 
Cum stai în rondul de la Romană, pe lângă staţia de troleibuze, undeva nu departe de KFC-ul şi McDonald’s-ul care încântă zilele tuturor elevilor care învaţă la liceele din jur, poţi vedea renumita „Academie de Studii Economice din Bucureşti“ aka ASE. Clădirea, datând încă de pe la începutul secolului al XX-lea, este una dintre cele mai uşor de recunoscut, orice bucureştean fiind în stare să îţi spună unde este şi ce este. Iar dacă nu ştii despre ce vorbesc, mă refer la clădirea aia cu bilă despre care se zice că va cădea când va părăsi facultatea prima studentă virgină.
Facultatea a fost înfiinţată pe 6 aprilie 1913, iar anul trecut şi-a sărbătorit cei 100 de ani de existenţă. Intrarea dinspre rond nu este deschisă publicului, stundenţii cât şi profesorii trebuie astfel să intre pe o parte laterală a clădirii. În ciuda aparenţelor însă, aceasta este mult mai mare pe interior decât lasă să se vadă din stradă. La parter există o recepţie şi o sală de aşteptare, unde studenţii îşi încep şi termină zilele pline.
ASE-ul a fost prima instituţie de învăţământ superior din România, iar în momentul de faţă, în cadrul acesteia sunt prezente 11 facultăţi. Printre acestea se află Facultatea de Administrarea Afacerilor – cu predare in limbi străine, Facultatea de Administraţie şi Management Public şi Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică. De altfel, Universitatea deţine poziţia de „lider“ în domeniul studiilor de business din România, fiind şi cea mai veche.
După ce am intrat în clădire, am început să cutreier holurile şi spre surprinderea mea am găsit câteva lucruri care m-au uimit. Corpurile facultăţii erau extrem de mari şi la un moment dat am avut impresia că m-am pierdut. Te puteai plimba în linişte pe holurile interminabile, pe lângă clasele unde sunt susţinute cursuri, şi să admiri tablourile cu diferite personalităţi. Într-o parte a coridorului exista şi un lift care să te plimbe pe la toate etajele, asta dacă oboseai de la atâta fâţâială prin incinta facultăţii.
Cu toate că ASE-ul poate lăsa impresia unei facultăţi ce are stundeţi extrem de practici şi înclinaţi spre partea reală, se pare că din clădire nu lipsea o expoziţie de tablouri pictate chiar de studenţi. La fiecare etaj erau atârnate picturi care să de o stare de bine şi să aducă aminte de importanţa creativităţii de care are nevoie orice persoană înconjurată de prea multe cifre. Tot ce pot spune e că cel puţin pe mine m-a făcut să mă simt mult mai bine.
Uşile erau în general închise dar norocul a făcut ca cineva să lase una între-deschisă care făcea legătura cu unul dintre amfiteatre. Am dat peste o cameră imensă, exact ca în filmele americane, unde încăpeau în jur de 300 de persoane. O sală extrem de mare, ce parcă te chema să asculţi lecutrile ţinute de profesorii universităţii. Nici biblioteca nu se lasă mai prejos, care a trecută din 2012 în format electronic, asigurând studenţilor un mod foarte practic şi mult mai facil de a învăţa.
Ştiu că atunci când am ieşit din clădire eram impresionată de cât poate ascunde o faţadă şi mai nerăbdătoare să aflu cum e viaţa de facultate. Iar la ASE, lucrurile par să nu stea prea rău: mult spaţiu care disponibil pentru cursuri, materiale didactice şi, mai mult ca sigur studenţi dornici să înveţe cât mai mult. Cel puţin aşa pare de la o anumită distanţă, căci cine ştie ce se întâmplă până la urmă în sălile de curs.
