Teen Press 
foto: Raluca Anculete – fotoreporter
Suntem de acord cu toţii că sfârşitul este cea mai frumoasă parte din an? Se împodobeşte bradul, parfumul cozonacilor şi sarmalele din cuptor fac legea în casele oamenilor, colindătorii bat neîncetat la uşi şi, bineînţeles, fiecare aleargă după cadouri stând la cozi infernale şi păstrându-şi (teoretic) calmul, că doar şi asta face parte din spiritul sărbătorilor. Decembrie este luna cadourilor, lună în care o ţinem din petrecere în petrecere, lanţul culminând cu petrecerea de Anul Nou.
Omul occidental, modern, se limitează adesea la o noapte albă, petrecută cu muzică şi cu o masă plină, cu prietenii şi familia, sau chiar între străini, fiecare în funcţie de gusturi, preferinţe şi buget (!), la o dată fără legătură cu vreun eveniment ceresc, stabilită prin calendarul convenţional.
Există însă un obicei aparte ce ţine de această sărbătoare şi anume sărbătorirea Anului Nou la chinezi. Constituind o tradiţie milenară, ea durează 15 zile la rând, adică de la Lună Nouă până la Lună Plină, când are loc Festivalul Lanternelor, marea festivitate care încheie perioada de sărbători.
Cele 15 zile sunt pline de practici religioase şi sociale cu adânci semnificaţii, o ilustrare a spiritului civilizaţiei chineze tradiţionale, care acordă ciclurilor astrale o atenţie deosebită, aşadar nu o să auzim niciunde „Stinge lumina“ sau vreo melodie pe sistem cu care suntem obişnuiţi în stilul balcanic.
Totuşi, este interesant că avem ceva în comun cu acest tip aparte de sărbătorire şi anume tradiţiile sau superstiţiile menţinute de atâta timp. Cea mai cunoscută superstiţie este cea care implică culoarea roşie care, purtată sub orice formă, se presupune că ne-ar aduce noroc pe parcursul anului ce urmează. Alte tradiţii mai puţin cunoscute ar spune că portocalele semnifică averea sau bogăţia, iar punerea unor răvaşe care să ne conţină dorinţele la geam duce la împlinirea acestora.
De asemenea, există şi o tradiţie conform căreia chinezii îşi vizitează după pofta inimii, fără a fi invitaţi, rudele şi prietenii. „Surprizăăă!“ Dar aceştia se duc la temple să se roage împreună, nicidecum să încingă o nouă petrecere, un grătar sau ce ne mai imaginăm. Dar, în fine, cine spune că noi n-am putea schimba un pic tradiţia? Originalitatea este arta de a-ţi aminti ce ai auzit, dar a uita unde ai auzit, astfel că o mică modificare nu face rău nimănui.
Suntem diferiţi ca şi cultură şi tradiţie faţă de poporul chinez, dar totuşi atât de asemănători, prin micile detalii puse cap la cap.
Fiecare clipă ar trebui trăită din plin, iar noi trebuie să ne facem viaţa plăcută şi confortabilă, găsind un prilej de bucurie şi distracţie din orice, mai ales dacă atragem şi norocul şi abundenţa în viaţa noastră, după cum susţin astrele.
Cum ar spune Andy Wlliams: „It’s the most wonderful time of the year!“ Aşadar, fie că respectăm sau nu tradiţiile, un an îmbelşugat tuturor şi „La mulţi ani!“
