De la Andre la Inna si tot asa

de Liliana Niculescu – colaborator

Fenomenul ăsta cu viaţa de noapte s-a dezvoltat foarte mult după 1990. Înainte nu prea aveai posibilitatea de a petrece după 8 seara decât dacă aveai nişte pile foarte consistente.

În anii ’90, primul loc mai serios de a petrece până târziu a fost discoteca. Ea se afla, de obicei, într-un loc improvizat şi nu excela la capitolul look. Fie că era într-un sat sau oraş, ea a fost primită cu braţele deschise. În ele puteai auzi de la Andre şi 3SE pâna la Kaoma, Los del Rio etc. Când te duceai acolo, te bucurai de fiecare moment, făcând tot felul de jocuri (trenuleţul sau „Adevăr sau provocare“), sau mâncai în poală şi beai din sticlă, fără a avea nici un fel de pretenţie. Îmbrăcămintea era una banală şi chiar nu te stresa ce ai pe tine sau ce părere au ceilalţi despre hainele tale. De fapt, nimănui nu-i păsa.

Apoi, încet dar sigur, au apărut cluburile micuţe de cartier, cu un design mai atrăgator şi sonorizare asemenea. Era ceva şi mai nou, aşa că au început să atragă tot mai mulţi tineri, ca apoi să se extindă. Discotecile cu Andre au dispărut treptat, iar muzica a trecut la un alt nivel. Rimurile au suferit schimbări majore, apărând melodii cu instrumente noi şi altfel de versuri. Rareori mai auzi într-un club o melodie cu versuri în română.
Interioarele au suferit şi ele modificări majore. Orice club care se respectă trebuie să aibă canapele mari, comode (cu model sau fără) şi mese spaţioase. La capitolul băutură nici nu se mai pune problema, paharele cu „schepsis“ fiind în top. Şi ţinuta e una importantă. Fără ea nu te poţi impune, şi oricum nu te va băga nimeni în seamă dacă nu ieşi în evidenţă.

Ca să nu mai zicem de preţuri. Pe vremuri, erau cam aceleaşi preţuri cu cele de la magazinele obişnuite de cartier. Azi, un suc are preţ dublu sau chiar triplu. De şampanie sau vin nici nu mai vorbim. Însă, poate cea mai semnificativă schimbare este cea legată de atmosferă. Acum este una încordată, unde nu te simţi tocmai în largul tău. Pentru unii, mersul într-un club de noapte este ca o meserie, ca o obligaţie. Şi nu înteleg de ce.

De ce să nu te simţi în largul tău când te duci să te distrezi? De ce să fii tot timpul stresat de cum arăţi? Chiar aşa: cum ar arăta o noapte într-un club fără să ţii cont de recuzită?

Recommended Articles

1 Comment

  1. daca vreti un loc dragut, ieftin, bun, curat, in aer liber, in care zarva tine locul muzicii si e chiar mai frumoasa decat ea cateodata, in ciuda tuturor opiniilor contradictorii, recomand vesnicul argentin :d

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *