După ani întregi în care am sărbătorit Crăciunul printre nămeţi de zăpadă, m-am hotărât să trăiesc pe propria piele un Crăciun cu tălpile pe nisipul arzând. Astfel mi-am luat bilet către Caraibe.
Este minunat să ajungi de la frigul din Laponia la căldura din Caraibe. Cu atât mai mult când eşti întâmpinat cu ghirlande de flori şi un cocktail delicios.
Dar cu cât zilele trec şi Crăciunul se apropie, nu mai simţi la fel de puternic spiritul sărbătorilor de iarnă. Brăduţii împodobiţi sunt înlocuiţi de palmieri; oamenii înfofoliţi cu fulare şi mânuşi se transformă în oameni în costume de baie şi cu ghirlande de flori la gât. Mă întreb: oare şi Moş Crăciun a renunţat la hainele care l-au consacrat în Laponia în favoarea costumului de baie roşu, eventual cu puţină blăniţă? Iar „sania“ moşului ar fi trasă pe apă de delfini, în loc de reni prin aer?
Mă uit la copiii care construiesc castele de nisip şi gândul îmi zboară la cei din Laponia care construiau oameni de zăpadă giganţi. Oare se poate realiza un „om de zăpadă“ din nisip? Probabil ar fi unul în miniatură. Însă, cu siguranţă, nu se pot face bulgări de nisip, iar bătaia cu zăpadă se transformă în una în apă.
Cu gândul la Crăciun, mi se face dor să văd obraji roşii de frig şi buze crăpate de vânt, şi nu piele arsă şi bronzată.
După ce te-ai obişnuit cu un Crăciun plin de zăpadă, ger şi tot ce aduce iarna cu ea, unul în Caraibe sau în oricare altă zonă călduroasă nu-ţi va aduce spiritul sărbătorilor de iarnă cu care ai crescut.
Dragut articol Raluca. Imi place. Deasemenea si fotografia, Roxana :). Felicitari!
De-asemenea*
Multumesc
Si multumesc pentru foto, Roxana
Oamenii de obicei se ataseaza de ceea ce vad in copilarie. Sunt sigura ca unui australian, sau chiar unuia din Caraibe, daca i-ai spune sa petreaca Craciunul printre nameti, la un moment dat tot i se va face dor de nisip, de casa. Oricum, conteaza persoanele mai mult decat locul.
As vrea sa traiesc o experienta de genul, insa tot Craciunul prin nameti va ramane preferatul meu. <3 evident. Frumos articol.
Multumesc. Sunt de acord cu tine. Pana la urma locurile natale isi pun amprenta asupra noastra