Color vs. alb-negru


Color vs. alb-negru

de Ana-Maria Costache – redactor
foto: Ovidiu Udrescu – fotoreporter

La un moment dat, pe stradă, trece o foaie colorată. Vizavi de ea, pe strada paralelă, trece o foaie alb-negru. Când să traverseze o intersecţie, se întâlnesc în mijlocul ei şi se uită una la alta. Mirarea celor două venea de la faptul că ambele sunt o copie a ceva anume, numai că una este color, alta este alb-negru. Încep să vorbească, însă maşinile care pornesc le fac să zboare deasupra oraşului, aşa că discuţia se ţine undeva în aer. Ceva mai curajoasă şi curioasă, copia alb-negru începe conversaţia:
Amândouă suntem făcute din hârtie, însă ce ne diferenţiază?
– Nu prea mă interesează, însă, dacă vrei, răspunde tu!
– Eu sunt mai ieftină, mai accesibilă, mai uşor de obţinut!
– Eu atrag atenţia mai mult, par mai de calitate!
– Eu sunt liberă să încep să-mi colorez singură aspectul, cu propriile-mi culori!
Eu sunt fidelă originalului. Mai, mai că ne confundă lumea!
– Eu am preluat numai esenţa originalului, numai ceea ce mi-a plăcut la el mai mult, putând să-l adaptez la mine însămi!
– Cui îi pasă de esenţa lui? Important e cum arată, iar, dacă ne vede cineva pe amândouă pe stradă, este evident că mie o să-mi acorde mai multă importanţă!
– Ţie sau celui pe care tu îl copiezi?
– Sunt mândră să spun că este tot aia!
– Dar tu? Tu cine eşti atunci? Eu pot spune că am rămas aceeaşi, cu influenţe din partea originalului.
– Eu sunt… o foaie… colorată!
– Iar eu… una alb-negru!
Auzi, dar originalul ăsta, o fi şi el o copie a ceva?
– Nu ştiu sigur, însă cred că ne putem da seama. Uite, dacă ne uităm în jos, pe lângă maşinile astea odioase, ce vezi?
– Multe copii color şi mai puţine alb-negru, dar parcă nu-i nimic care să pară original.
– Acelaşi lucru îl văd si eu. Ştii ce mai văd?
– Ce?
– Îngheţată!
Concluzia acestei discuţii interesante între două foi de hârtie, atât de asemănătoare între ele, dar foarte diferite, este că unicitatea nu prea are cum să existe. Dacă ar exista, ar fi dorită şi, până la urmă, atinsă de câţiva oameni. Alte chestii ne pot diferenţia… ştiţi voi, modul în care ne folosim imaginaţia, în care ne folosim de sclipirea aia, dacă o avem, gradul de originalitate etc.
Fiţi siguri că atunci când aveţi o idee extraordinară, cu care lumea este de acord, cu sigiranţă că s-au mai gândit şi alţii la ea. De aceea, când ceva pare unic, se confundă cu nebunia. Poţi alege să preiei nişte gânduri, idei ale unor minţi mai evoluate, dar să le pui mai întâi un semn de întrebare. Sau, pur şi simplu, poţi alege să fii o copie color. Altă concluzie ar fi că, întotdeauna, o conversaţie continuă şi se termină cu bine dacă o combini cu o îngheţată :-).

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.