Teen Press 
foto: Ana Lungu – colaborator foto
„Băăă, e concert în Constituţiei! Cântă nea Ionică şi n-am bani de bilet. Ce naiba fac?“. Te duci la gard, prietene. Este destul de simplu să asişti la concert moca. Dacă ai 2 metri şi te caţeri pe blocurile de acolo, ai privelişte din belşug.
Dar cu mine şi cu cei asemenea mie cum rămâne? Avem un metru şi-un sniţel, vedem doar un gard urât. Din experienţele şi imaginaţia mea, vă prezint câteva idei despre cum să intri moca la concert.
Una, cea mai uşoară şi cu şanse extrem de mici de realizare (mai ales când e vorba de trupe mari), este să participi la concursurile de pe net: „Câştigă un bilet gratis la tombolă“ şi şterge-te cu el la nas. Nu de alta, dar oricum cel mai probabil n-o să-l obţii.
Totuşi, să presupun că, prin absurd, nu o să câştigi acel bilet. Nu-ţi mai rămâne decât să intri prin efracţie, ca-n filme. Dacă găseşti o crăpătură uşoară în gard, tu sau un prieten mascul feroce, măreşte-o, până încăpeţi de-abuşilea. Asigură-te că lumea nu stă cu ochii pe voi cât timp sunteţi în acţiune şi că restul stă de 6 în jurul tău/ al prietenului. Iar după ce aţi intrat, depărtaţi-vă cât puteţi de subtil şi de mult de acel loc; cei din afară o să se ia după voi, logic.
O altă variantă este să falsifici tichetul şi să intri când e îmbulzeală mare, ca să fii (mai) sigur că nu se prind cei de la intrare.
Ori dacă ai suficient sânge în veioză, sari gardul direct, dă-l în mă-sa! Dacă te prinde vreun paznic, ajungi la poliţie şi aia e. Doar nu moare nimeni, nu?
Acum poate o să puneţi problema: „Dar la concertele acoperite*, cum fac să intru?“. Mă declar K.O. aici. În schimb, vă delectez cu ideile lui Julius Constantinescu, pe care le-am preluat de pe site-ul www.dailycotcodac.ro.
El povesteşte cum la concertul Iris de la Sala Sporturilor (Cluj), a aşteptat maşina artiştilor şi imediat cum a ajuns şi-a băgat capul în ea, să ajute în calitate de hamal. „Mai e o cutie; tu, ăla blondu’!“, „Vezi să nu loveşti chitara“, „Bă, ai grijă la staţia aia!“. A funcţionat!
Sau o altă idee bună şi relativ simpluţă de-ale lui este să faci rost de o jumătate ruptǎ de bilet de la cineva care a intrat deja. Când un „dobitoc“ este prins încercând să se strecoare, iar toţi se concentrează asupra lui, este momentul să îţi faci apariţia la intrarea în clădire. Atunci te comporţi cât mai firesc. Şi dacă îşi dau paznicii seama că ceva nu este în regulă, tu vei fi deja înăuntru, le vei arăta jumătatea de bilet şi le vei spune că ţi l-au rupt acum câteva minute.
P.S.: Un om normal nu intră aşa la un concert. Dacă experimentaţi una dintre variantele astea, o faceţi pe pielea şi răspunderea voastră!
*ca cele de la Sala Palatului
