De ce recomand eu „Teen Press“

de ce recomand eu teen press

de ce recomand eu teen press

de Andra-Maria Mǎciucǎ – redactor
foto: Arhivă foto R.C.T.P

Făcând abstracţie de faptul că există un colectiv mişto, în care membrii sunt de aceeaşi vârstă, de faptul că aceiaşi oameni sunt capabili să muncească şi să se distreze în acelaşi timp (ei, nu chiar în acelaşi timp – mai întâi munca, apoi distracţia!) şi că poţi să fii mândru că faci parte dintr-o gaşcă, există câteva lucruri pentru care eu, cititorul, iar nu membrul Colectivului Redacţional, recomand „Teen Press“.

În cazul în care nu v-aţi dat seama din numele revistei, „Teen Press“ vă vine în ajutor, fiind prezentată precum: „revista liceenilor necenzuraţi“, „revista realizată de şi pentru liceeni“.

Mi s-a întâmplat să nu am dispoziţia necesară să continui o carte începută. Şi, aflându-mă în faţa PC-ului şi făcând parte din generaţia marcată de nebunia tehnologiei şi a internetului, am accesat rapid varianta online a revistei. Lăsând la o parte dovada de respect pentru colegii mei şi mai ales pentru munca lor, mi-am dat seama că, din perspectiva unui cititor, pot fi surprinsă în multe cazuri.

Nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar eu una, când citesc o carte, caut o propoziţie, o frază, un fragment cât de mic, în care să mă pot regăsi… şi o las uneori pe noptieră, dezamăgită de imposibilitatea de a-mi explica anumite fenomene, experienţe, frământări, prin lectură.

Apoi îmi aduc aminte de existenţa „Teen Press“, observ un titlu care îmi face cu ochiul şi încep să citesc. Uneori, reacţia mea se rezumă la „It’s funny ‘cuz it’s true“, alteori aflu lucruri noi, dar de cele mai multe ori nu încetez să mă minunez de asemănarea izbitoare între ce trăiesc eu şi conţinutul articolelor.

Şi am găsit şi vreo două explicaţii pentru asta!
1) Dacă te afli pe această pagină, cel mai probabil eşti licean. Având în vedere că cei mici au lumea lor, iar adulţii tind să se îndepărteze de obiectivitate din diverse motive (cum ar fi faptul că eşti copilul lor sau faptul că „experienţa lor de viaţă recomandă ca…“ şi că „nu e bine să…“), cel mai probabil vei fi înţeles de oamenii de vârsta ta. De aceea, uneori noi, liceenii, nu ne înţelegem cu fraţii mai mici, iar părinţii par a fi cei mai mari inamici în unele cazuri… în schimb alegem să avem încredere în nişte străini pe care îi numim „prieteni“.

Ei bine, „Teen Press“ este prietenul care nu te poate dezamăgi propriu-zis, prietenul cel mai bun dacă ne gândim că, mai mult decât o revistă, este o carte cu zeci de capitole, zeci de gânduri amestecate, pe care poate le ai şi tu şi câteodată nu poţi să le explici sau pe care le trăieşti şi ai impresia că eşti singurul care trece prin asta.

2) Liceenii nu deformează prea des realitatea, pentru că sunt suficient de maturi cât să o înţeleagă şi suficient de imaturi cât să nu înveţe (prea uşor, prea repede) din greşeli, să nu ţină cont de experienţele anterioare.

În final, nu pot decât să îmi doresc ca această „presă a adolescenţilor“ să fie înţeleasă la adevărata ei valoare, pentru că mulţi sunt critici, dar puţini mai reuşesc, în ziua de azi, să privească ce îi înconjoară într-o lumină favorabilă.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.