Editorial [fsn_row][fsn_column width=”12″ text_align=”center” text_align_xs=”center” font_size=”16px” column_style=”light”][fsn_text]
În sala de bal, cu pereți din marmură albă
Oamenii dansează pe ritmuri funebre
La lumina imenselor candelabre
Este o atmosferă macabră
Peste tot atârnă oglinzi sparte
Reflectând aspirații deșarte
În încăperea cu o atmosfera degradantă,
Moartea este singura constantă.
Chipurile translucide ale participanților la bal
Ca într-un vis, în amintiri îmi apar
Cândva mi-au fost atât de cunoscute,
Dar acum sunt pe vecie pierdute.
Nu mai există cale de scăpare
De la balul ce se desfășoară în continuare
Este petrecerea visurilor trecute,
A șanselor și a speranțelor de mult pierdute.
Text de Ilinca Zama
Foto de Gabi Hangiu
[/fsn_text][/fsn_column][/fsn_row]
