Articol comparatie

de Emil Drăgănescu – redactor
foto: Marius Dobre – colaborator foto

Am revenit de curând dintr-o vacanţă pe care am petrecut-o pe o anumită insulă din Marea Ionică. Poate că începutul este prost, având în vedere că subiectul trebuie să fie legat de România. Totuşi, foarte multă lume mi-a spus de condiţiile proaste de cazare şi (per total) de mizeria în care îşi fac vacanţele românii.
Aşa cum am spus la început, calatoria mi-a deschis ochii. Desigur, în ultimii 10 ani nu mai este aşa un mare eveniment dacă te bălăceşti în Marea Egee, Marea Ionică sau alte mări calde promovate de agenţiile de turism. În mod ironic, preţul a fost mai mic decât al unui sejur de o săptămână la Mamaia.
Întâmplarea face să ştiu cum se prezintă litoralul nostru (şi) anul acesta – nu mă refer doar la staţiunea de fiţe, preferată de toată fauna Dorobanţiului. Lăsând asta la o parte, sentimentul de delăsare se observă şi în alte ţări afectate de criză, însă nu la fel de pronunţat. La noi, miserupismul şi pretextele forţate erau şi înainte de declinul economic. Acum a apărut doar un alt motiv – criza.
Conform unui studiu din luna iulie 2011, în plin sezon estival, rata de ocupare a hotelurilor era de 100% la mare. „Atunci unde e criză?“ – veţi spune. După cum bine ştiţi, romanii nu sunt pretenţioşi când vine vorba de o bere, shaorma şi gunoaie îngropate în nisipul plajelor. Nici nu se mai pune problema refuzării unui şezlong, când preţul minim este de 15 lei (deşi în multe locuri din Mamaia le găseşti şi cu 20+) când nu ai alternativă la rândul de plastic aşezat ordonat până în mare. Trebuie să mai subliniez faptul că oriunde (în afară) condiţiile sunt net superioare la preţuri mici, dar lumea se complace aşa cum e.

La munte, lucrurile stau puţin diferit. De curând, ţara noastră a fost votată printre primele cinci destinaţii preferate de europeni în privinţa atracţiilor naturale/sălbatice. Cred şi eu. Drumuri n-avem, aşa că mai bine ne promovăm noroaiele. Nu vom putea rivaliza cu Austria vreodată, dar încercăm şi noi.
La Băile Felix, una dintre fostele bijuterii montane/balneare româneşti, lucrurile au început deja să se mişte. Datorită investiţiilor locale în spaţii de cazare noi, s-a remarcat o creştere destul de impresionantă a numărului de vizitatori. Totodată, autorităţile locale intenţionează să construiască în staţiune un Aquapark de 30 milioane euro şi un hotel de 20 milioane euro. Parcă judeţul Bihor nu mai pare atât de departe de vest.

Turiştii?
E amuzant cum încep să se comporte românii când au trecut de graniţă (existând excepţii, desigur). Bunul simţ non-mioritic al străinilor influenţează acţiunile tuturor, chiar dacă în final, ştim cu toţii că este doar o formă de comerţ – unul civilizat. Dacă i-ar păsa cuiva, ar merge aplicat şi aici.

Până şi promovarea imaginii este un dezastru de marketing. Nu mai întorc cuţitul în rană, dar datele vorbesc de la sine. În acelaşi timp, mai la sud, într-o zonă cu o populaţie nativă de 38.000 de locuitori, sosesc anual un milion de englezi şi italieni şi câţiva români. Vedeţi problema?
Ca să închei pe un ton cât de cât optimist un articol mult prea lung, poate că lucrurile se vor schimba în bine, când condiţiile de trai vor fi altele şi pentru noi (fără problema financiară).