Teen Press 
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter
Adolescenţa a fost întotdeauna o perioadă mai „zburdalnică“, aventuri de tot felul, cu mofturi, întâlniri, escapade pe la munte şi la mare cu prietenii… Cam asta a fost şi va rămâne întotdeauna, în ciuda a tot ce zic ai noştrii părinţi sau bunici.
Probabil am auzit cu toţii la un moment dat sintagma „Pe vremea mea..“, de cele mai multe ori completată de „… nu era aşa“. Cum să nu, bătrâne? Ce, tu nu fugeai de-acasă ca să ieşi cu prietenii? Tu nu chiuleai ca să te duci în parc? Nu făceai tot ce te ţineau pe tine puterile ca să ţi se dea voie să pleci de nebun cu gaşca? Dacă nu, atunci fie mă minţi, fie spui adevărul, şi atunci îmi pare rău pentru tine.
Pe vremea ta poate erau dăruite mai multe flori, cinematografele erau pline, făceai muncă patriotică, aveai mai mult respect pentru cei din jurul tău (forţat de cele mai multe ori) şi erau mai puţine mofturi şi fiţe, dar să ştii că toate astea nu s-au pierdut complet.
Acum tu, care eşti ca şi mine, elev la liceu, încercând să-ţi trezeşti părinţii la realitate, încercând să-i tragi din „vremea lor“, de acum 30 de ani, în „vremea noastră“, arată-le că încă e frumoasă adolescenţa asta. Explică-le cum încă se dăruiesc flori la întâlniri, iar în cinematografele din centru încă mai merge lumea. Dacă nu ştiu, şi pe noi ne scot la ora de biologie să săpăm în curtea şcolii, iar noi respectăm eforturile profesorilor care ştiu să ne respecte. Lucrurile nu s-au schimbat radical, lucrurile doar au evoluat. Nu mai facem balurile în sala de sport, ci în cluburi. Nu mai ieşim la un Cico, ci ieşim să bem ceva (suc, adică). Noi acum suntem mai precoce, suntem mai documentaţi despre orice, iar dacă nu, avem mijloacele de a ne documenta.
Iar tu, care eşti adult, trebuie să înţelegi că a venit şi vremea mea şi nu vreau să stau înconjurat de „ceea ce făceai tu“. Vreau să-mi trăiesc adolescenţa aşa cum şi tu ţi-ai trăit-o la rândul tău. Ai putea să sufli praful de pe cartea asta veche şi să-ţi aduci aminte mai bine cum era…
