Torchlight (sau povestea click-ului)


Rubrica Games - Teen Press

de Emil Drăgănescu – redactor

Oricine se joacă a auzit de Blizzard Entertainment. Prin simpla intrare pe un site de profil vedem o reclamă la World of Warcraft sau vreun (alt) trailer rătăcit la Diablo 3, a cărui dată de apariţie este învăluită (încă) în foc şi pucioasă. Dar asta este acum. Blizzard a făcut istorie nu numai prin cel mai popular MMO la ora actuală, ci şi prin „miticul“ Starcraft şi nu în ultimul rând… Diablo. Un hack‘n’slash care nu presupunea prea mult efort intelectual din partea jucătorului, ci doar tone de poţiuni şi echipament cât mai bun (curios: pe metoda asta, care a prins atâta la public, se bazează şi WoW-ul… mai mult sau mai puţin), idee ce a fost adaptată la multe alte clone.

De această dată m-am gândit să abordez un „erpege“ de acţiune, copiat după monstrul sacru ce are aproape un deceniu. Torchlight nu pleacă de la ideea unui gameplay inspirat de Diablo, ci îl copiază total. Are câteva elemente inovatoare… dar, să fim serioşi, cât de inovator poţi fi folosind o reţetă veche de, ei bine, mai mult de zece ani (dacă punem şi Diablo 1 la socoteală).

De fiecare dată când joci un joc Blizzard dai de acel „ceva“ care te face să revii mereu, după cum am mai spus-o. „Ceva-ul“, de cele mai multe ori, este povestea şi modul de joc multiplayer (vezi Warcraft). Ei bine, acel ceva nu este prezent în Torchlight. Da, probabil că veţi spune că am dat cu bâta în baltă din prima înjurând acest joc. Vorbeam ceva mai sus de clone. Torchlight este exact acest lucru. Profită cu nesimţire, aş putea spune, de hype-ul din jurul viitorului D3 şi merge pe ideea precursorului lui. OK, asta nu e o idee chiar rea (doar e o clonă!), mai ales prin faptul că echipa care l-a moşit pe Torchlight e făcută din programatori ex-Blizzard; însă lipsa multiplayer-ului i-a bătut un cui în cap încă din scutece.


Torchlight - Destroyer

Story-ul click-ului (?)

Să o luăm cu începutul. Avem un călător oarecare ce nimereşte într-un oraş cu probleme (The Wonderer în Tristram? :-)) pe nume Torchlight. Aici, lumea este împovărată de prezenţa răului care iese din galeriile aflate sub oraş. Am uitat să menţionez că este vorba de un oraş minier, ca în orice dungeon crawler care se respectă, având câţiva comercianţi ce te vor ajuta pe durata aventurilor tale. Dar, despre asta mai târziu.

După cum spuneam, avem un erou, plasat la momentul potrivit pentru a le da în cap bâzdâganiilor care îşi fac veacul sub oraşul mai sus menţionat.

Un atu al jocului îl reprezintă nivelurile generate aleator şi, zic unii, grafica. Când am încercat universul Torchlight, m-am simţit ca şi când aş fi jucat Diablo 2 într-un setting Warcraft. Totul e cartoonish – de la scânteile care sar când Destroyer-ul (corespunzător tank-ului din orice alt univers fantasy; sau a Barbarului, na!) loveşte cu ditamai barda magică… până la design-ul oraşului.

Probabil că fanii monstrului de la Blizzard vor rămane la grafica ceva mai serioasă şi la întunericul catacombelor lui Andariel.

Câteva cuvinte despre clase: Destroyer, Vanquisher şi Alchemist. Sunt pe scurt warrior, asasin/arcaş(ă) şi mag; cu menţiunea că Alchemistul mi-a plăcut cel mai mult, având gameplay-ul specific unui Necromancer din Diablo… Da, old habbits die hard.

Fiecare personaj vine cu povestea proprie, dar nu voi intra în detalii. Măcar asta să vă stârnească curiozitatea, dacă altceva nu a făcut-o până acum.


Torchlight - Alchemist

Gameplay-ul click-ului

Dacă ai jucat Diablo, sau măcar altă clonă de Diablo, ştii cu ce se mănâncă Torchlight. Ai un mouse mai vechi pe acasă, îl conectezi la PC şi sari pe boşii cât casa (inspiraţi probabil de viitorul Diablo 3) fără a risca să omori şoarecu’ bun – mii de click-uri te aşteaptă. În plus, faţă de spell-urile fiecărui erou şi armele specifice, mai avem şi un animal de companie care va avea propriul inventar şi sloturi pentru iteme. Participă activ la cărat şi poate fi trimis în oraş să facă bani când e nevoie, cu itemele căzute după lighioanele curăţate. Faza asta mi-a adus aminte de măgăruşul din Dungeon Siege, cu deosebirea că acela nu se transforma când îi dădeai peşti cu puteri magice. Da, aici poţi pescui, răsplata fiind un peşte care va afecta aspectul şi damage-ul pisicii/(râsului)/câinelui într-o perioadă scurtă de timp.

Ceva demn de menţionat, este faptul că poţi investi puncte de skill în orice vrajă (inclusiv în cele avansate), dacă level-ul îţi permite, nefiind necesare alte spell-uri în prealabil. Faima este un alt element ce mi-a plăcut. Omori boşi şi câştigi faimă. În oraş găseşti un NPC care îţi propune să omori cât mai mulţi pentru a compune cântece bazate pe faptele tale. Evident, aceste trânte epice vor veni cu rasplata aferentă.

Altceva? Hmm… Gambling, Socket-uri în arme, Transmuting, orice e în Diablo găseşti şi aici, sub altă formă. Chiar şi Waypoint-uri.


Torchlight - Classess

Unde e Multi-ul?

Runic Games a exclus din start acest mod de joc, motivând decizia lor prin faptul că Torchlight nu reprezintă decât avanpremiera pentru viitorul lor MMO. Sunt curios ce au de gând producătorii. Păcat că deocamdată nu poţi să încerci dungeon-urile cu prietenii! În câteva zile jocul devine boring fără „chestia“ definitorie pentru H‘n’S-urile moderne.

Any final clicks?

Reţeta Torchlight-ului este una superbă, când te gândeşti că vine de la creatorii lui Diablo. Aş putea spune că, împreună cu muzica asemănătoare, care poartă semnătura lui Matt Uelmen, grafica îi şade ca o mănuşă. Totuşi, încă aştept cu nerăbdare Diablo 3.

Pentru că mi-a alinat suferinţa provocată de aşteptarea colosului înflăcărat, dar şi pentru anumite inovaţii, Torchlight primeşte o notă mai măricică – chiar dacă e un joc lansat de ceva vreme.

Preţul îl recomandă dacă îl luaţi, ca mine, de pe Steam.

Nota: 8.8

Recommended Articles

10 Comments

  1. No bad stuff, no nada? Ma dezamagiti. Nu-mi spuneti ca vi s-a dus suflul la cate critici ati adus articolului de luna trecuta. Va astept criticile…
    Asa cum se zicea in "Fight Club" – I want you to hit me as hard as you can – *wink*

  2. le e frică mă, li s-a desumflat caltaboşu' din ei :-))

  3. Sa va scriu voua critica e exact ca vorbitul cu o piatra (complet ineficient ).Si doar existenta revistei voastre este o insulta tuturor cetatenilor Romaniei care platesc taxe la stat.Si Gaby sa ma anunti cand chiar ajungi productiv pentru societate si familie

    1. Ok, anonim. Nu inteleg ce mai cauti aici. Comentariile tale sunt complet ineficiente, iar daca o sa continui in stilul acesta o sa ne lipsim de ele, si de prezenta ta pe acest site 🙂
      In plus, e clar ca ai ceva cu unii membri ai colectivului redactional. Te invit sa le cauti blogurile (daca au) si sa te certi acolo cu ei.

      Acum, ma gandesc…daca noi am fi atat de cacat pe cat spui tu, ce dobitoc s-ar mai obosi sa dea atatea comentarii inutile si mai mult, chiar sa foloseasca o adresa de mail ce pare a fi facuta special pentru asa ceva.

      Noi cei de la Teen Press iti dam un sfat: "Get a life!".

  4. Motivul pentru care nu am zis nimic nu e ca mi-e fric, ci pentru ca nu am jucat jocul, asa ca nu am de ce sa zic ceva.

  5. Well, de data asta o sa-mi ridic palaria virtuala in fata comentariului lui Anonim 2.Obiectivitate ftw! Cat despre Anonim… uhm – considera ca m-am abtinut sa te injur aici pentru ca ar fi de porc, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca esti un "SPECIAL" (din cate imi pot da eu seama).
    P S: ce legatura au "tuturor cetatenii Romaniei care platesc taxe la stat", cu revista noastra? (save the planet -kill yourself)

  6. Ati putea sa faceti si voi (tot teenpresul) o sectiune pe acest site numai de jocuri ? Si Emil ai putea sa faci un review pentru data viitoare la Aliens VS Predator 2010.? De ce? pentru ca e un joc controversat, despre care unii zic ca e foarte marfa, altii zic e foarte naspa si as vrea za vad ce parere ai tu despre el, sa vad cum faci un review la un joc la care nu s-a putut zce concret ca e bu sauu nu. Plus ca sunt de parere ca multa lume ar vrea un review la acest joc.

  7. Normal ca ridici palaria ca daca ar fi jucat anonim 2 jocul probabil stergea podeaua cu tine :)) . Si app te rog fa ceva productiv cu creierul tau si doneazal stiintei poate in sfarsit gasim leac pentru prostie si o sa servesti un scop mai mare decat cel de parazit :)) Si app nu merge cutitu cand incerc sa ma tai e piealea prea tare la fel ca si mine de altfel :))

  8. Deci revista voastra e foarte buna ,acu sincer.
    Textura hartiei este destul de rezistenta si foarte absorbanta.De asemenea reuseste sa imi rezolve anumite probleme mai personale.Are un loc aparte pe locul de studiu profund.Si nici odata nu a reusit sa ma irite cu nici o pagina.Textura delicata ajuta la orice fel consistenta a problemei.
    Va multumesc pentru ajutor ,fara revista dumneavoastra momentele mele de relaxare spirituala nu ar fi asa de placute si intense.
    Va Multumesc

  9. Oke o sa vad ce pot face…. Sincer sa fiu nu m-am prea omorat cu jocul la data aparitiei. Imi lasa un gust amar mai ales dupa genialul avp2 care m-a tinut treaz multe nopti (mai ales in multi). Dupa cum (cred) ca ati observat FPS-urile nu-s specialitatea mea – de regula preferand RPG -urile. Anyway, o sa incerc sa fac un review in viitorul apropiat la avp.
    Ideea cu sectiunea de "joace" e buna – totusi trebuie discutate niste probleme administrative first. Poate din toamna:)
    Game on!

Leave a Reply

Your email address will not be published.