Teen Press 
Frumos cu Facebook-ul ăsta. Frumos până se bagă în seamă aiurea şi începe să ne recomande prieteni apropiaţi. Am ajuns să îmi spună Facebook cine ar trebui să îmi fie prieten apropiat. Şi mă întreb de ce?
Nu de ce îmi recomandă, ci de ce m-ar interesa sau pe cine ar interesa? Mie, personal, mi-a picat faţa când mi-a zis chestia aia… dar am trecut peste. I-am zis ceva pe limba mea maternă şi am închis. Dar mă întreb: oare oamenii ăia dependenţi de Facebook ce fac?
Haideţi! Cu toţii cunoaştem acea persoană care, dacă nu a văzut ceva pe Facebook, nu există, pentru care o relaţie trebuie oficializată pe Facebook şi care mănâncă, doarme, învaţă şi face sex pe reţeaua mai sus menţionată. Stau şi mă întreb, oare dacă lor le apare chestia aia, or să creadă că persoana X ar trebui considerată prieten apropiat? Pe principiul dacă tot crezi totul, de ce să nu îţi controleze viaţa? Repet, nu am nimic cu Facebook sau cu persoanele dependente de el, doar că ajung să realizez nişte chestii. Cum ar fi că Facebook o să ne fie într-o zi părinte sau Dumnezeu, în ritmul ăsta. O să ne spună în ce să credem, care ne sunt prietenii, cu cine ne potrivim, ce să mâncăm şi, cine ştie, când ne este foame. Parcă şi văd: „S-ar putea să vă fie foame“ şi opţiuni lângă „da, îmi este“ sau „comentează la ce este în fridgider“.
Sau poate că o să se termine toată treaba cu Facebook. Şi o să ne mutăm pe Myspace sau Google Plus. Sau vine ACTA şi închide tot.
