Am atât de multă energie încât nu știu de unde să încep. Dar presupun că trebuie să încep de undeva, așa că o să încep cu o carte. Alegeți-vă o carte, deschideți-o și începeți să citiți. Citiți cu atenţie și lăsați-vă purtați de rândurile cărţii. Ce simțiți?
Eu simt că zbor. Într-o altă lume, pe un alt Pământ. Îmi creez imaginea a ceea ce citesc în minte, văd personajele și simt ce simt ele. Nu știu cum, dar unele lecturi îmi provoacă o anumită stare. Mă bagă într-un fel de transă și uite așa zbor eu de la liceu până acasă, prin trafic și printre oameni, citind fără să mă calce nimeni.
Ce e și mai ciudat e că nu știu cum să explic ceea ce gândesc. Pentru că totul e ca o evadare. O evadare în lectură. O evadare din cotidian, pentru 30 de minute, o oră, două, trei, cinci, nouă, în care ești cine vrei tu să fii. Poți fi polițist, poţi fi cosmonaut sau poate o să fi maratonist. Lectura, dragii mei, nu este numai un instrument pentru îmbogățirea culturii. Este cel mai ușor mijloc prin care putem uita de prezent și de griji, și putem trăi în povestea noastră preferată. Lectura este visul necontrolat de noi, dar pe care îl conștientizăm și îl oprim când vrem noi. Este visul pe care îl putem revedea la nesfârșit.
Ca să nu mai spun că putem învăța din cărţi. Învățăm să zburam, să visăm, să iubim, să trăim… învățăm să bântuim pe străzi aidoma și să fim altfel. Poate că învățăm chiar să implantăm cipuri pe creier. Învățăm să fim sensibili și să ne delectăm cu micile plăceri ale vieţii.
Lectura nu este altceva decât visul suprem. Visul pe care îl putem sublinia, revedea și retrăi… oricând vrem și de oricâte ori vrem. Fără să pierdem niciun detaliu.
Coaie, ce-ai fumat, ca esti total pe langa…
Salut si tie :D. Nu am fumat nimic… se numeste ca am scris ce mi-a trecut prin cap, intr-un moment de inspiratie. Atat. Si, daca nu te superi, de ce sunt total pe langa? 🙁