Relationshipwrecks – de la prietenie la…

de Sabina Lazăr – redactor

…Cu totul altceva. Multă vreme am considerat că pot exista prietenii sincere şi durabile între persoane de sex opus. Aveam şi un exemplu foarte bun, un om drag, un prieten pe care îl cunoşteam de mai bine de cinci ani. Ne vedeam rar din cauza faptului că locuiam în colţuri diferite ale ţării, dar nu a fost un impediment pentru a clădi o amiciţie. La ultima sa vizită în oraş, status quo-ul nostru a suferit câteva modificări. Aşadar, ce se întâmplă cu prietenia dintre doi oameni atunci când unul doreşte mai mult?

De regulă, cursul firesc al unei relaţii romantice merge pe principiul „veni, vidi, vici“, la capătul căruia societatea vă recunoaşte ca fiind un cuplu. Mai sunt şi derivaţii şi mă voi referi aici în special la idilele născute pe cenuşa unei relaţii anterioare de prietenie. Vă este cunoscut, bănuiesc, scenariul când el/ ea îşi dă seama că, de fapt, a avut sentimente pentru prieten de foarte multă vreme. Asta este partea uşoară, revelaţiile mai au loc din când în când pentru fiecare, importantă este alegerea ce îi urmează. Multe posibile cupluri mor în acest punct, deoarece există teama de a strica prietenia doar de dragul unei relaţii de o altă natură. Nimic mai nobil să îţi sacrifici sentimentele pe altarul unei idei atât de înălţătoare precum o prietenie. Dar chiar mai are această însemnătate în clipa în care ascunzi un secret atât de mare?

Alţii preferă să fie sinceri şi îi lasă omului de lângă libertatea de a alege drumul (ori mergi înainte ca şi când mărturisirea nu ar fi existat, ori iei o pauză sau te arunci împreună cu el şi speri să fie o decizie înţeleaptă). Pentru fiecare variantă există şi părţi bune şi dezavantaje mari. Astfel, dacă te hotărăşti să pretinzi că a fost doar un vis urât, atunci e posibil să nu îl mai poţi privi pe prietenul tău la fel ca înainte, oricât de mult ţi-ai dori. Vorba englezului, întotdeauna ar exista un elefant proverbial în cameră. O discuţie deschisă şi sinceră ar fi mai benefică pentru amândoi decât o tăcere încărcată de tensiune. Ideea cu pauza este cât se poate de bună, v-ar da timp de gândire. Poate că la capătul ei prietenul buclucaş îşi va da seama că s-a înşelat, problema fiind astfel rezolvată de la sine… Sau aţi putea să discutaţi şi să nu riscaţi ca situaţia voastră să ia proporţii alarmante pe care să nu le mai puteţi gestiona, ducând astfel la pierderea prieteniei în cauză. În ultimul rând, dacă consideraţi că prietenia voastră merită alterată pentru a lăsa loc unei relaţii mai strânse, atunci vă doresc succes! Ori veţi găsi utopia, vă veţi înţelege de minune pentru că, nu-i aşa, deja vă cunoaşteţi şi vă iubiţi, aţi trecut prin nenumărate situaţii împreună; ori veţi eşua lamentabil, spunându-vă că este un capitol al vieţii ce ar merita uitat. Oricum ar fi, la început vă veţi simţi ciudat, noul statut va părea un pic forţat, dar aici depinde foarte mult de amândoi. Orice relaţie, după cum bine ştiţi, necesită muncă. Morala este simplă: comunicarea este bună. Nu în toate relaţiile interumane, dar în cadrul unei prietenii ea este esenţială, mai ales într-un asemenea moment de răscruce.

Un ultim aspect care ar merita menţionat, este situaţia în care amicul/ amica simte ceva pentru voi, dar e mai mult de natură fizică. Desigur, iar este o problemă spinoasă care în mod cert, dacă îi veţi da curs, vă va schimba complet prietenia. Nu mergeţi pe ideea „friends with benefits“, până când nu sunteţi îndeajuns de stabili emoţional (circa 25-30 de ani, moment când veţi afla că există doar friends sau doar benefits) pentru a face faţă unei asemenea legături, oricât de tentantă ar fi, dacă într-adevăr ţineţi la prietenia voastră.