Teen Press 
În general, viaţa nu merge pe principiul „punct ochit, punct lovit“. Cam aşa stă treaba şi cu dragostea. Există în limba engleză o expresie evocatoare şi anume: „you have to kiss a lot of toads before you find Prince(ss) Charming“. Cu toate că e mult de muncă şi o bătaie de cap în plus, faptul că nu găsiţi perechea potrivită din prima are şi câteva avantaje.
Întâi de toate, gândiţi-vă că e un exerciţiu de socializare, răbdare şi mai ales de privire în perspectivă. Oferta de a ieşi la o cafea, film sau orice mai vreţi voi nu este compusă doar din simplul act de a sta în compania unei alte persoane. Dacă există atracţie, deja se schimbă regulile jocului, veţi dori să faceţi o impresie bună prin vestimentaţie, conversaţie (aici intră tot: subiecte abordate, limbaj, mod de a vorbi etc.), postură, gestică şi tot astfel. Veţi considera că trebuie să aveţi totul în vedere, că veţi rata întâlnirea tocmai pentru că sunteţi prea stresaţi să nu greşiţi un pas. Dar nu e deloc aşa.
În primul rând, nu trebuie să consideraţi prima întâlnire ca fiind o afacere clasată, în urma căreia vă găsiţi ancoraţi într-o relaţie. Din contră, primele întâlniri sunt în sinea lor o negociere, o prezentare a ofertei, iar după ele veţi avea destul timp la dispoziţie să vă gândiţi dacă doriţi să investiţi mai mult. Dacă porniţi la luptă cu gândul ăsta în minte, atunci veţi sta mult mai relaxaţi. Apoi, chiar dacă sunteţi îndrăgostit de persoana din faţa voastră (sau doar urlă hormonii după bunul lor obicei), amintiţi-vă doar că şi el sau ea este om şi că poate este la fel de emoţionat(ă). Atunci când cereţi o întâlnire, nu trebuie să fiţi invaziv (de cele mai multe ori, abordarea asta duce la un răspuns negativ), nu trebuie să cerşiţi întâlnirea şi nu trebuie să veniţi cu „texte“ răsuflate. Nu de alta, dar le-am auzit pe toate. Nu vă daţi peste cap să fiţi originali, ci fiţi doar sinceri şi politicoşi. Aveţi mai multe şanse de reuşită astfel. O glumă, iarăşi, nu strică.
Aşadar, aţi obţinut întâlnirea. Acum trebuie să treceţi la pasul doi – întrevederea propriu-zisă. O plimbare, o ieşire într-un local cu o ambianţă plăcută (bătăile de bar ies din discuţie, chiar de vreţi să demonstraţi cum puteţi aplana un conflict) sau un film la cinema. Între timp, sunteţi nevoiţi să duceţi la capăt o discuţie. Pentru binele amândurora, ar fi cazul să lăsaţi timiditatea acasă, să ieşiţi din starea de om introvertit. Dacă e într-adevăr cazul, lăsaţi-le să transpară, nu am auzit pe nimeni niciodată să se plângă de un dram de mister. Dar extremele sunt dezavantajoase. Personal, am trecut prin cel puţin o întâlnire în care trebuia să smulg vorbele omului din faţa mea cu cleştele şi nu a fost deloc plăcut. Totodată, nici nu e bine nici să vă povestiţi întreaga viaţă, nelăsându-i partenerului de discuţie loc să spună un cuvânt. Şi nu detaliaţi nimic din ceea ce v-ar putea afecta imaginea în faţa lui sau ei, lăsaţi-i mai întâi să vă cunoască şi apoi oferiţi pe tavă veştile proaste (dacă există, bineînţeles).
Abordaţi subiecte generale, anecdote haioase din viaţa voastră, planuri de viitor, realizări pe care le-aţi avut – dar fără să daţi impresia că vă lăudaţi prea tare –, fiţi atenţi la şi cu persoana de lângă voi şi, dacă e cazul, complimentaţi-o. Pe final de paragraf, un sfat: bărbaţii plătesc consumaţia în mare parte din cazuri, dar femeile încearcă să plătească nemţeşte. E doar o chestiune de fineţe şi de psihologie, fiecare din cei doi afirmându-şi independenţa, dar arătând şi că sunt dispuşi la compromisuri.
Aţi ajuns la finalul întâlnirii cu diplomă de premiant măcar pentru efortul depus. Aici nu mai există reţete. Contează mai mult dacă a existat chimie între voi, dacă persoana respectivă v-a considerat îndeajuns de interesant pentru mai mult şi altele asemenea. În cazul în care totul se opreşte în acest punct, nu disperaţi, or să mai fie!
