Cum sa te organizezi

de Arina Lazăr – redactor

Îmi place teribil să scriu articolele astea moraliste. Pe mine mă uită Dumnezeu acasă mâncând şi uit să plec, tocmai de-asta ce zic, zic pentru că ştiu. E cel puţin folositor, dacă nu mega-important, să îţi faci un program de care să te ţii măcar în linii mari, pentru că de ăsta depinzi foarte tare. Asta-i nasol. Că dacă dormi prea mult, îţi ia din timpul pentru altceva, iar dacă dormi prea puţin, nu mai eşti capabil să faci nimic. Şi e al naibii de greu să-ţi gestionezi timpul, dar sunt căi.

Mai important decât să te culci devreme e să ştii cum îţi funcţionează organismul, de câte ore de somn ai nevoie şi dacă eşti o persoană diurnă sau nocturnă – ştii că unii lucrează mai bine noaptea târziu decât în timpul zilei şi invers. Când ştii lucrurile astea, e mult mai uşor să îţi organizezi lucrurile pe care le ai în plan. Nu cere prea mult de la tine într-un moment al zilei în care nu dai randament şi acordă-ţi exact timpul de somn de care ai nevoie, fie el 4 sau 10 ore pe noapte. Iar dacă simţi că ai nevoie, poate reuşeşti să faci în aşa fel încât să dormi puţin la prânz. Dacă nu poţi, gândeşte-te la ceva ce te odihneşte sau te relaxează foarte tare şi, în mijlocul zilei, găseşte-ţi câteva zeci de minute pentru asta. Na, sfat ca-n revistele pentru femei.

Dacă ştii că n-ai ţinere de minte, scrie-ţi pe un bileţel tot ce ai de făcut. Poţi să îţi pui remindere la telefon, cred că merge şi cu noduri la batistă, dar cumva trebuie să ştii exact ce ai de făcut, ca să scapi de-un stres. Asta înseamnă să planifici. Nu te aglomera, nu e musai să promiţi marea cu sarea, pentru că-i şi mai nasol dacă nu poţi să duci la bun sfârşit ce zici. Ţine minte orele exacte şi fă cumva să ai destul timp între două treburi, cât să nu trebuiască să alergi din Tineretului în Băneasa în 10 minute.

Revin, nu te aglomera cu obligaţii. Nu poţi să faci zece mii de lucruri de-odată. E ca naiba, ştiu. Dar asta e, trebuie să le faci pe rând, chiar dacă ştiu că ştii. Învaţă să spui „NU“, atunci când ştii că ceva te dă peste cap. Nu poţi să fii Mama Dolores pentru toată lumea.

Învaţă-ţi rutina. Trebuie să ştii câte ore îţi ia să ieşi din casă, cât timp faci de-acasă până în diferite locuri, cam cât de repede vin autobuzele pe la tine şi gândeşte-te mereu înainte – dacă e sâmbătă sau duminică, toate vin mai greu. Dacă e între 7:00 şi 12:00 sau între 17:00-20:00, sunt dese şi arhipline toate autobuzele şi metrourile, pentru că toată lumea vine de la şi se duce la muncă. Poţi să-ţi iei o marjă de 10, 20 de minute. Tu ştii.

Dacă eşti revoltat şi nu vrei să accepţi de ce trebuie să depinzi de un program, află că nu ştiu. Societatea, monşer, societatea ne-a adus aici. Oare?