Teen Press 
N-am să mai calc în librării. Îmi place să am o carte nouă, dar îmi place mai mult să am o carte nouă care să fie veche. Aşa că am să calc mai des în anticariate.
În anticariate e mereu o atmosferă drăguţă. Le găseşti pe străduţe lăturalnice sau ascunse în ultimele ganguri- dar sunt aşa prietenoase. Ştiţi unde am dat eu de cel mai „prietenos“ anticariat? În Braşov, ascuns pe o străduţă care dă în curtea Bisericii Negre. Să treceţi pe acolo, mi-a plăcut mult.
Mereu sunt moşuleţi simpatici în anticariate. Se caţără pe scări să-ţi aducă diverse cărţi şi fac glumiţe de adulţi. Cel mai simpatic mi-a părut un moşuleţ dintr-un anticariat de pe Moşilor. Un anticariat mic, cu miros puternic de hârtie veche şi-n care trebuie să ai grijă să nu dărâmi vreun vraf de cărţi. Am şi vorbit cu el o dată şi se amuza că aveam mai multe bonuri în buzunare decât bani.
În anticariatele ticsite găseşti orice- e o filosofie de viaţă. Orice fel de carte, râşniţe şi viniluri. În anticariatele neticsite mai găseşti şi mobilă veche scumpă şi ceasuri cu pendul.
Pledez pentru cumpăratul cărţilor din anticariate. Aşa o să le mai ţinem puţin în viaţă, citindu-le. Şi dacă asta nu-i frumos şi boem, putem să ne gândim că reciclăm (сă tot e la modă să fim eco), peste 30 de milioane de copaci sunt tăiaţi anual pentru a tipări cărţi doar în SUA. Dacă luăm cărţi vechi în locul celor noi, putem să sperăm că limităm tăierea pădurilor. Iar dacă nici ăsta nu-i un motiv bun, atunci putem să ne gândim, ca tot românul, că e mai ieftină o carte veche.
Doar că nu ăsta-i scopul anticariatelor. Ele doresc doar salvarea şi îngrijirea cărţilor uitate de vreme. Iar tu, dacă mai cumperi o carte de la anticariat, să ştii că ai salvat-o şi i-ai dat prilejul să trăiască din nou. Cărţile trăiesc, dar numai atunci când sunt citite.
