Teen Press 
Suntem într-o continuă stare de ebrietate. Morală, psihică, pur emoţională. Nu ştiu de la ce ni se trage, sau poate sunt doar eu, în ultima perioadă, mult prea critică.
Suntem o generaţie mahmură. Ca într-o beţie provocată de prea mulţi litri de alcool, ne învârtim în cerc, nu ştim ce vrem, ne ducem existenţa în ceaţă. Ce-i trist, e că mulţi nici măcar nu sunt beţi când se comportă aşa. Iar atunci când se îmbată, o fac dintr-o bere şi doar ca să atragă atenţia şi să se dea în spectacol. Pentru că, nu-i aşa, generaţia asta e una plină de rebeli, domnule! Îi poţi vedea părăsind barurile de pe Lipscani la ora 20:00, dar dând raite prin Vama Veche de 1 mai.
Apoi, avem în colţul opus adolescenţii ce-şi savurează berea sucul în linişte şi nu simt nevoia să demonstreze nimic nimănui legat de viaţa sau „culărimea“ posedată.
Iar acum n-am să mă iau de consumul de alcool sau de „rebelii noştri“ ca persoane. Nu, am să încerc în schimb să dau un ghiont în conştiinţa acestora. Deopotrivă, am să încerc să nu par moralistă, căci nu sunt cu nimic mai presus nici decât tine, cititorule, şi nici decât ei. La fel de bine, înţeleg că adolescenţa trebuie simţită „pe pielea ta“ şi că trebuie să ne izbim singuri capetele de „pragul de sus“, cum s-ar zice. Şi ştiu că acum e momentul să demonstrăm că noi nu suntem ca şi ceilalţi (sau cel puţin să ne minţim cu asta) şi că ne trăim viaţa mai din plin ca oricare altul. Dar excesul de dragul imaginii, mai ales la vârste fragede şi în anumite circumstanţe, nu mi se pare OK. Şi nu din cauză că, vezi Doamne, aş judeca pe cei din jur, căci nu o fac, ci din simplul fapt că este inestetic. Pur şi simplu, tabloul cu puşti de 14 ani beţi morţi la două amiaza, hăhăindu-se isteric şi foarte evident, nu mi se pare estetic.
O să-mi aud poate vorbe că „îşi trăiesc viaţa cum vor ei“ sau că „sunt doar ei înşişi“ (replică ajunsă deja clişeu). Viaţa şi-o trăiesc, desigur, cum au dumnealor chef. Dar că sunt mereu ei înşişi mă cam îndoiesc. De fapt, ce îi determină pe unii să stea în „zeama“ lor, cum ar spune un bun prieten, şi ce îi determină pe alţii să se dea în stambă? Nevoia de exprimare, nu cred. Poate gradul de încredere în sine? Numărul de goluri din trup şi minte? Calitatea imaginii proprii? Poate. Totuşi nu dau diagnostice, sunt aici doar în calitate de observator.
Ideea e că aceşti „culăraşi“ care simt nevoia să se facă ştiuţi în stânga şi în dreapta, cu dorinţa arzătoare de popularitate şi cine mai ştie ce, nu sunt chiar atât de culăraşi de fapt. Poate aceşti culăraşi sunt de fapt chiar trişti. Dar scopul le este îndeplinit, devin populari în restul găşcuţelor de alţi culăraşi. Din nou, trăim în rotaţie. Nu-i amuzant?
Niciodata nu vei putea multumi pe toata lumea. Orice faci, orice zici, oricat de cool ai incerca sa fii pentru a-ti tine prietenii aproape sau din oricare alt motiv, oricat de mult ai sta in banca ta si nu ai avea niciun prieten, tot vei fi criticat. Mereu sa ve gasi cineva care va comenta. Daca ai ceva in comun cu altcineva, sau faceti aceleasi lucruri impreuna, gata copiezi. Orice ai face tot nu poti sa fii original, mai toate ideile sunt luate. Scopul omului este fericirea, si el va face tot ce considera ca este necesar pentru a si-o atinge, fara a calca pe cadrave, asta se subintege, sau cel putin asa ar trebui. Daca el vrea sa se imbete si a 2-a zi sa fie mahmur asta e problema lui, atata timp cat lui ii convine, el ar trebui sa nu dea 2 bani pe ce zic ceilalti. Acum pot sa fiu rea si sa zic ca tu critici modul in care ceilalti isi traiesc viata, ca nu iti vezi de treaba ta, sau as putea sa fiu altfel si sa zic ca tu doar observi, si iti dai cu parerea despre modul in care majoritatea copiilor din generatia asta au ajuns. Cam asa este si cu restul lucrurilor, orice lucru/problema are 2 fete, orice om are 2 fete. Suntem la varsta la care experimentam, este varsta propice pentru a face in mare orice, nu o sa ne imbatam la 70 de ani, nu o sa ne imbracam nu stiu cum la 40 de ani, cred ca orice om vrea sa incerce ceva o data in viata, pentru ca doar 1 viata are. Ti-as face un roman intreg pe tema asta, insa ma rezum decat la atat si la faptul ca poate am reusit sa ma fac inteleasa. Nu spun ca ce ai zis e rau sau e bine, pur si simplu fiecare face ce vrea, atata timp cat pe el il face fericit.
Inteleg perfect ce ai vrut sa zici. Ideea articolului nu e sa sublinieze ca “vai, generatia asta se imbata”. Nunununu, stiu ca adolescenta este momentul oportun pentru toate cele. Daca asta te face fericit, asta faci. Dar sa te chinui sa fii cool ca sa-ti tii “prietenii” aproape”(cum ai spus tu), nu mi se pare mare fericire mare. Acuma, nici prieteni nu se pot numi aceia care te obliga sa fii cool.
Dar lasand asta la o parte, nu ma doare pe mine ca X si Y incep sa consume chestii de la varste mici. Mi se pare doar inestetic (cum am spus si-n articol) sa faci treaba asta doar “ca sa te vada altii”.
Poti sa bei si sa faci multe alte chestii la varste mici, dar fara sa simti nevoia sa dai sfoara in tara pentru niste lucruri destul de banale.
La inceptului comentariului tau, ai adus ca exemple 2 extreme si ai spus ca in ambele situatii esti criticat. Adevarat, incearca totusi calea de mijloc, cea mai grea dar si cea mai buna cale dupa parerea mea.
Eu stiu una si o zic sa fie: Fiti voi, fiti originali si nu va lasati intimidati de altii care zic ”Esti praf daca nu faci asta si asta”. Esti praf pentru ei, care nu stiu cum sa se mai dea mari. Pentru cei care te accepta asa cum esti si care iti sunt alaturi, adica prietenii adevarati, nu vei fi niciodata praf in ochii lor cand toata lumea te va calca in picioare. Oamenii de felul asta sunt rari, mai rari ca o specie pe cale de disparitie din Africa si trebuie sa ii pretuim cum se cuvine, caci rar ii gasim, dar usor ii mai pierdem daca nu stim cum sa tinem la ei. 🙂 O zi buna tuturor!