
Puterea decolteului văzut de la înălţime
Prin 1996 apărea o serie care urma să facă ceva valuri la vremea respectivă: Lara Croft – Tomb Rider. Însă, odată cu trecerea timpului popularitatea vânatoarei de comori s-a diminuat, iar fanii au devenit cam rari. Toate acestea se datorează şi unor continuări ale seriei mai mult sau mai puţin reuşite şi încercarea artificială de promovare, folosind look-ul Angelinei Jolie. Oricum, nu asta este important, ci că seria avea nevoie de o gură de aer proaspăt. În mod ironic, aceasta nu a venit cu celebrul „Aniversary“, ci cu jocul de faţă.
Jocul rămâne un platformer old-school, dar aduce o cameră izometrică plasată deasupra personajelor – care „e două“: Lara şi războinicul maiaş, Totec.
Producătorii jocului – Crystal Dynamics – şi publisher-ul Square Enix, au anunţat încă de la început că acest titlu este un spin-off şi nu neapărat o continuare a vechii serii, aşa că ne putem aştepta la numeroase viitoare surprize.
Povestea nu m-a impresionat, aşa cum nu prea m-a mai impresionat nimic la vreun Tomb Rider din ultima vreme. Nu o să vă stric bruma de curiozitate pe care e posibil să v-o trezească acest review şi voi trece direct la partea practică: gameplay-ul.

Jocul se „simte“ bătrânesc. Nu mă refer la felul în care arată. În cazul aspectului, după umila mea părere, camera izometrică îi vine de minune Larei, jucătorul fiind capabil să vadă o imagine de ansamblu a mediului înconjurător şi a inamicilor. Credeţi-mă, o să aveţi ce vedea.
Din punct de vedere al controlului, se bazează totul pe cooperarea dintre cele două personaje principale. De la învingerea unor dinozauri şi până la escaladarea unor pereţi stâncoşi, totul va trebui coordonat cu precizie. La toate acestea se adaugă şi un multiplayer foarte interesant şi chiar inovator pentru universul Tomb Rider.
După cum vă spuneam, pentru cei 15 euro, joculeţele iţi oferă de toate: acţiune, aventură şi puzzle-uri destul de greuţe. Nu o să te blochezi vreodată pe undeva, dar îţi va solicita materia cenuşie.
Împreună cu feeling-ul de joc bătrânesc vin şi luptele. Lara poate ţine până la patru arme, dintre care nu lipsesc cele două pistoale faimoase. Mai mult, o chestie draguţă este şi posibilitatea de upgradare a lor prin găsirea unor artefacte în „camere“ secundare.

Totodată, introducerea acestui element nu distorsionează acţiunea, fiind foarte bine integrat în joc.
Se vede că s-a depus efort şi pasiune în creearea acestui joc, fiind unul foarte lung, dar deloc plictisitor. Mai rar mi se întâmplă în ultima vreme să nu mă plictisesc la un joc (când nu vorbim de WoW, care e deja un drog, recunosc). Ar fi păcat să rataţi aceşti titlu doar pentru că e cu „Tomb Rider“.
Totuşi, nu sunt toate bune şi frumoase. Una din problemele jocului este voice acting-ul. E de-a dreptul criminal, dar se rezolvă cu subtitrările activate şi cu ceva Winamp deschis pe fundal.
Dacă sunteţi în căutare de un platformer interesant care să vă ia gândul de la zilele toride de vară, sau dacă sunteţi un vechi fan al seriei, merită să încercaţi acest joc, chiar dacă nu este extrem de faimos. Ar fi păcat să rataţi o experienţă doar din cauza prejudecăţilor.
Nota: 8