Investitia ta – Individualism versus Spirit de echipa

de Raluca Grigore – editor-şef

Când suntem mici suntem obişnuiţi de părinţi să fim individualişti, să ne gândim doar la noi, să ne ocupăm doar de noi şi să nu ne intereseze nimic altceva din jurul nostru. Pe măsură ce creştem suntem învăţaţi să fim atenţi la cei din jurul nostru, să îi ajutăm, să împărţim cu ei ceea ce avem. Apoi, la şcoală, se pune din nou accent pe individualism. Prin simplul fapt că elevii nu sunt învăţaţi de mici să lucreze în echipe, că fiecare lucrează de unul singur se naşte o competiţie continuă între ei, ce le poate afecta calitatea rezultatelor în cazul unui proiect ca echipă.

Curând s-a încheiat Turul Franţei, cea mai cunoscută competiţie ciclistă a lumii. De ce aduc în discuţie Turul Franţei? Pentru că în urmă cu trei ani, când am încercat pentru prima dată să înţeleg ce este cu această competiţie, am constatat cu uimire că deşi există un singur câştigător al turului, victoria este a unei echipe întregi.

Iar pentru mine a fost un exemplu clar al victoriei spiritului de echipă asupra individualismului. Deşi poate părea un sport individualist, în care fiecare pedalează pentru el şi se bazează doar pe competenţele lui pentru a câştiga o competiţie, nu este chiar aşa. În primul rând există o echipă întreagă formată în jurul unui lider. Liderul este, într-adevăr, cel cu competenţele cele mai dezvoltate pentru orice fel de cursă, iar fiecare dintre cei din echipă este „specializat“ pe un anumit tip de cursă. Echipa este formată în aşa fel încât să-l ajute pe lider să ajungă cât mai sus în ierarhia generală.

Am putea spune că liderul unei echipe este individualist, însă nu este în totalitate adevărat. El este doar reprezentantul echipei într-o anumită cursă, însă fiecare membru al echipei poate avea ocazia să câştige o etapă sau un tricou (mai puţin cel galben), atâta timp cât nu pune în pericol poziţia liderului în clasamentul general.

Ciclismul este doar un exemplu de ceea ce înseamnă cu adevărat spiritul de echipă. Momentul în care îţi asumi un anumit rol, o strategie, un plan, perioada în care te obişnuieşti cu cei din echipă şi realizaţi că aveţi acelaşi scop, renunţarea la unele idei, pentru a te potrivi cât mai bine strategiei, completarea pe care v-o aduceţi unul celuilalt, munca pe care o realizaţi împreună şi în cele din urmă rezultatele: asta e munca în echipă. Iar spiritul de echipă reprezintă renunţarea la individualism pentru nişte rezultate mai pregnante.

Merită să îţi adaptezi unele idei pentru nişte rezultate mai bune?