Teen Press 
foto: Ana Diaconu – fotoreporter
Majoritatea am fost nevoiți, într-o etapă a studiilor noastre (școală generală, liceu sau facultate), să purtăm uniforme. Mulți adolescenți au fost și sunt împotriva lor, deși în România o uniformă este formată dintr-un tricou alb și niște pantaloni închiși la culoare. Însă v-ați întrebat vreodată cum a apărut aceasta și de ce, la orice unitate de învățământ din afara țării (Marea Britanie, America), elevii o poartă?
Uniformele au apărut pentru prima dată în secolul al XVI-lea în Anglia, în școlile unde învățau copii săraci, pentru a-i distinge ce ceilalți. Aceștia erau nevoiți să se îmbrace simplu, deoarece trăiau din acte caritabile, hainele purtate arătând condiția lor materială. Preț de trei secole, numai copiii săraci purtau uniforme, dar apoi acestea s-au instituit în toate unitățile de învățământ din Marea Britanie.
Primele modele de uniforme apărute în Marea Britanie erau formate dintr-o jachetă albastră, asemănătoare unui trenci, cămăși albe și pantaloni. Era folosit albastrul pentru acestea, deoarece era cea mai ieftină culoare și semnifica umilința. Uniforma a fost însă instituită pentru a pune ordine acolo unde nu exista niciuna, în perioada respectivă haosul fiind la ordinea zilei.
După ce a apărut ideea uniformei, ea a devenit o obsesie pentru britanici și o metodă de control social. Multe dintre școlile publice, preparatorii sau militare au adoptat acest stil rapid, uniforma reprezentând un simbol vizibil și un mod de a evidenția statutul social.
Un școlar, la finalul secolului al XVIII-lea, putea avea tone de cămăși, cravate, sacouri, pantaloni, pălării, mănuși, șosete și pantofi. O dată cu secolul al XIX-lea, garderoba a devenit și mai complicată, dat fiind faptul că s-au organizat mai bine sporturile (care necesitau un echipament special). De asemenea, din acea perioadă, fetele au început să frecventeze școlile, garderoba lor fiind și mai elaborată: rochiile în diverse croieli, fuste, pălării, ceasuri, corsete, pantofi, batiste, mănuși și ciorapi.
După apariția Legii Educației în 1870, numărul școlilor publice s-a mărit considerabil. Astfel, instituțiile de învățământ teoretice, denumite „grammar schools“, au simțit nevoia să se diferențieze față de celelalte, standardele lor fiind crescute, și au adoptat ca uniformă anumite bleizere de diferite culori, cu însemne speciale.
În Germania nazistă, copiilor nu li s-a impus să poarte uniforme. Însă copiii arieni aparțineau unei organizații, Hitlerjugend, și erau nevoiți să poarte uniformele acesteia: tricouri albe sau kaki și pantaloni scurți și închiși la culoare.
În Rusia sovietică existau uniforme încă din timpul Revoluției bolșevice. Fetele purtau bluze închise la culoare și un sarafan alb, iar băieții un costum închis la culoare și o cămașă albă.
Uniforma școlară a avut o ascensiune lentă, dar sigură. Este surprinzător și ironic faptul că, inițial, în Marea Britanie, era un simbol al copiilor din familii sărace și apoi a devenit atât de dorită de către cei din familiie înstărite.
Desigur, este o mare diferență între uniformele din Marea Britanie, care te fac să te simți mândru că înveți acolo, și cele din România, care ne sunt băgate efectiv pe gât.
