Eye on society – Ne-am mancat magia

eye on society - ne-am mancat magia

de Alexandru Tudosoiu – redactor
foto: Roxana Leocovici – fotoreporter

Ce bine e cu burta plină! Cum adică, burta plină? Păi, nu venim de după sărbători? Nu am trecut prin Crăciun şi Revelion cum am trecut cu furculiţa prin sarmale şi friptură? Păi, se poate altfel?

Ca de început de an, să vă pun o mică întrebare: ce mai înseamnă pentru voi Crăciunul? Cadouri, poate friptură, sigur sarmale, zăpadă, petrecere, băutură şi aşa mai departe, bănuiesc. Complet de acord! Şi mie îmi place să primesc cadouri, să mă umplu de mâncare, poate şi de puţin vin roşu, să stau cu burta la televizor de dimineaţa până seara târziu şi, vorba vine între noi, cam merităm după un aşa semestru. Dar parcă lipseşte ceva, în afară de zăpadă.

Nu mai simt spiritul sărbătorilor şi parcă nici cei din jurul meu nu-l mai simt. Când eram mic, mi se părea parcă mai altfel, cu cadourile din partea lui Moş Crăciun, moşul acela drăguţ îmbrăcat în roşu cu alb şi barbă mare, căruia îi scriam cu câteva luni înainte să fiu sigur că ajung şi dorinţele mele la el. Cum îl văd acum pe Moşul? Ca un anagajat, mai mult sau mai puţin. E doar un om îmbrăcat caraghios, trist, care munceşte zi lungă de sărbătoare în loc să fie cu a lui familie. Şi dacă magia lui Moş Crăciun a dispărut, a dispărut şi Crăciunul: nu mai e nimic magic, e doar o vacanţă cu multă mâncare.

eye on society - ne-am mancat magia


Şi nu mă refer neapărat la sărbătoarea asta de iarnă, dar parcă toate sărbătorile devin prea de rutină: de Paşte mergem să mâncăm mielul, de Crăciun să mâncăm porcul şi aşa mai departe. Totul trebuie să se lege de mâncare, mi se pare. ,,Ce e ăsta, miel? E Paştele, clar!“ sau ,,Mai dă-mi şi mie din piftia aia, că doar e Crăciunul!“.

Mai ţineţi minte când eram mai mici? Când ne culcam repede-repede de la ora 8 în Ajunul Crăciunului, doar-doar să vină mai repede dimineaţa, să ne primim cadourile de la Moşul? Sau bucuria când vedeam ceva dedesubtul bradului. Ori de Paşte, când eram generali în Războiul Familial cu Ouă şi ne simţeam ca singurii oameni de pe Pământ când reuşeam să nu spargem oul? Sau de Sfântul Nicolae, când chiar era singura dată din an în care ne curăţam cu plăcere încălţămintea, numai pentru a primi o ciocolăţică în plus. Mai ţineţi minte magia, misterul, copilăria?

Dar hai să lăsăm melancolia şi magia, astea sunt pentru copii şi să mai băgăm în noi nişte mâncare că tot n-avem ce face!

Recommended Articles

2 Comments

  1. eu si acuma am oul “vitorios ” de la pastele trecut 😀 da e de lemn :p :))

  2. Eu inca sunt entuziasmata cand imi curat bocanceii inainte de Sf. Nicolae! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published.