Eye on Society: Inteligenta, supraevaluata?

EYE_ON_SOCEITY_LOGO

EYE_ON_SOCEITY_LOGO2

de Alexandru Tudosoiu – redactor
foto: Marius Stoian – colaborator foto permanent

Stai puţin. Vineee… Revelatio!

Inteligenţa. Hmmm, e bună, nu? Adică aşa am fost învăţaţi din profi-strămoşi că oamenii inteligenţi sunt superiori şi că ăsta e scopul final, că asta e bine şi noi aşa trebuie să fim, nişte modele cu capul pe umeri şi cu creierul, preferabil supraponderal, la locul lui. Dar cât este adevărat?
Sigur, există oameni care acumulează mari cantităţi de informaţie într-un timp scurt. Aceştia sunt numiţi de multe ori inteligenţi. Ei învaţă un lucru care le place şi toată viaţa va orbita, ulterior, în jurul lucrului respectiv, aducându-le faimă, respect, bani ş.a.m.d.

Dar mai există şi reversul medaliei. Mai există şi acele specimene, mai rare, ce-i drept, care sunt ca nişte magneţi pentru informaţie. Ei nu au un lucru preferat, ei sunt polivalenţi, învaţă bio, istorie, chimie, talmeş-balmeş, pentru că le place. Vor întotdeauna să afle lucruri noi, iar cu timpul devin nişte enciclopedii cu picioare. Motiv de invidie? Nu cred.

EYE ON SOCIETY TP 47 - intelepciunea supraestimata

Nu cred că lumea se gândeşte cum este viaţa acestor rare persoane. Ei sunt brilianţi, pe hârtie. Dar în afara ei? Din cauza acestei inteligenţe independente, să-i spunem (nu depinde de o anumită materie), există multe probleme. Ei trebuie să analizeze totul, trebuie să gândească şi în somn, trebuie să se gândească la problemele de mâine, la următoarele cinci mişcări, nu trebuie să respire aerul, trebuie să-i extragă compoziţia. De ce? Pentru că le place. Şi din cauza asta, se înstrăinează involuntar de restul lumii. Nu mai au hobby-uri. Practic îşi ucid viaţa socială şi libertatea. Şi ăsta e doar un punct de vedere…

Din păcate lumea nu îşi dă seama de asta. Îi consideră inteligenţi şi sunt invidioşi uneori, dar nu se gândesc şi la reversul medaliei. Nu sunt văzuţi cu milă pentru câte suferă, ci cu stimă şi invidie.

Şi atunci, oare, mă întreb: Nu ar fi mai bine dacă ai fi mai… prost? Adică, în situaţia dată, faptul că nu poţi şi/sau nu vrei să te gândeşti la ziua de mâine mi se pare mană cerească. Să poţi să respiri aerul normal şi să te bucuri de soare, nu să-i analizezi gazele din compoziţie şi să te gândeşti la copiii care mor în Africa din cauza inaniţiei care… Oare puţină ignoranţă nu e bună? ,,Lasă-l în pace, că e prost, nu poate mai mult“ – oare e chiar atât de rău să ai mila oamenilor, să nu-ţi pese de lumea din jurul tău şi să trăieşti viaţa cum poţi mai bine?

Şi acum te întreb: tu ce ai alege?

Recommended Articles

1 Comment

  1. Pe de-o partea, ignorance is bliss, si oamenii cu mai putine cunostinte sunt mai putini constienti de nestiinta lor si, in concluzie, mai fericiti.
    Pe de alta parte, odata ce prinzi gustul cunostintelor, al stiintei si al certitudinii, te imbeti cu el. Odata ce ai atins acel nivel, simpla societate, imbibata de oameni mediocri, nu iti mai satisface nevoile sociale, nevoi care ajung chiar sa dispara. Si nu e un lucru rau, cat timp persoana in cauza e fericita, pentru ca, in esenta, asta conteaza.

Leave a Reply

Your email address will not be published.