Teen Press 
Toată ideea interviului pentru un job e că nu ai decât 10-20 de minute în care trebuie să te vinzi – am găsit asta într-un ghid foarte bine pus la punct şi mi-a plăcut tare mult. Trebuie să te vinzi repede. Mai ales când job-ul e part-time, angajatorul te ascultă cu mai puţin interes pentru că ştie că nu ai cine-ştie-ce experienţă să-i prezinţi (presupunem că nu ai un CV stufos până la 16 ani) şi caută mai degrabă nişte calităţi-cheie – în funcţie de slujbă: să fii sociabil, să ştii să operezi pe computer, să ştii limbi străine, să ai dicţie ş.a.m.d.
Tu vrei ca angajatorul să vadă cum eşti. Trebuie să te străduieşti să-ţi concentrezi cât poţi de bine felul de-a fi şi/ sau aşteptările pe care le ai în discuţia pe care o veţi avea. Spun „şi/ sau aşteptările“, pentru că s-ar putea că tu să urmăreşti mai degrabă să faci o impresie bună decât să fii natural. Din punctul meu de vedere, nu e o idee bună. Cu toate astea, tu o să ştii cel mai bine ce e OK să pui în evidenţă.
Trebuie să ajungi mereu cu 10 – 15 minute mai devreme. Mai ales dacă nu ştii exact unde e clădirea, poţi să-ţi iei şi o oră întreagă să o cauţi. E mai bine să te fâţâi câteva zeci de minute în jurul firmei decât să ajungi cu cinci minute mai târziu. Dacă, din orice motiv, întârzii puţin, e de preferat să poţi să dai un telefon – spunând lucruri ca „a intervenit ceva neprevăzut/ o problemă personală şi e posibil să întârzii 15 minute.” Propune-i să reprogramaţi dacă nu e de acord.
Trebuie să ştii exact unde te duci şi pe cine cauţi. Asta înseamnă că trebuie să faci nişte research înainte, să ştii cu ce se ocupă compania şi, în mare, ce înseamnă job-ul pentru care aplici.
Ia cu tine tot ce îţi trebuie şi tot ce poate să te pună într-o lumina bună – scrisori de recomandare, diplome şi, dacă ai, un CV. Pune-le, când te aşezi pe scaun, pe birou, între voi, astfel încât discuţia să se desfăşoare pe baza lor. Nu aştepta să le citească. În timp ce se uită peste ele, tu explică-i ce vede. Nu-l lăsa să pună foarte multe întrebări. Cu cât anticipezi mai mult ce-l interesează, cu atât o să arăţi mai bine pregătit.
Pune întrebări despre job – sigur că trebuie să ştii ce cauţi când te duci, dar dacă îi pui întrebări generale, lejere (care e programul, la câţi bani poţi să te aştepţi, care e atmosfera) el vede că eşti interesat, tu afli ce ai nevoie, şi discuţia se leagă uşor. Win-win.
De asemenea, fii calm şi vorbeşte degajat. Discuţiile pot să fie foarte relaxate, dacă tu nu eşti crispat şi, cu cât eşti mai puţin crispat, cu atât îl impresionezi mai mult pe angajator.
De îmbrăcat, cel mai bine e să te îmbraci cum simţi nevoia. Mie, de exemplu, mi s-a spus să nu îmi iau o anume eşarfă la interviu. Era o eşarfa normală şi mi-am luat-o totuşi, dar n-a fost OK. Se pare că sunt job-uri unde angajatorii doresc să nu ieşi în evidenţa. Din motivul ăsta, cel mai bine e să ştii unde te duci şi ce se aşteaptă de la tine.
Mi-ar plăcea să revin asupra articolului ăstuia, pentru că sunt câteva lucruri-cheie pe care le-am învăţat, iar ce am scris aici e doar începutul. Sunt aproape sigură că urmează o parte a doua, cu lucruri mult mai precise şi mai practice.
