Meila Madalina - Redactor 
Am crezut că o sa fie mai distractiv cu autocarul decât cu trenul, mai ales că şi biletele m-au costat mai puţin. În mintea mea deja era imaginea luminii difuze de la plafonul autocarului care mă ajuta să citesc, însoţite de muzica de la radio care se auzea în surdină, stând pe partea cu geamul ca să am şi o privelişte anume.
Aşa au fost mereu pentru mine plimbările cu autocarul – de 12 ani de când le tot experimentez. Iată că de data aceasta am dat de un şofer extrem de serios şi, dacă îmi permiteţi, idiot. Şoferul, Dorel să-l numim, s-a aşezat la volan şi a pornit. Au trecut zece minute, am zis că poate aşteaptă să ieşim din oraş. Mai trec 15 minute, nimic. Doar beznă, linişte şi conversaţii silenţioase. M-a luat cu nervi, căci era mai rău decât îmi puteam imagina, aşa că am decis că voi vorbi cu şoferul după primul popas.
Ceva extraordinar s-a întâmplat la primul popas: eu şi prietenul meu, ca şi restul autocarului, ne-am dus să ne luăm de mâncare. După toate acestea, ne aşezăm la locurile noastre şi vine şoferul, care, pe un ton ridicat, ne mustrează ca pe nişte copii de grădiniţă, spunându-ne: „Nu aveţi voie să mâncaţi în maşină, oameni buni! Nu v-au ajuns cele 15 minute libere? Şi apa aceea, domnişoară, de ce stă aşa, o beţi, în maşină?!“. De parcă era inuman să îţi fie sete în MAŞINA LUI. Am uitat cumva să vă menţionez că afară erau cel mult 14 grade, căci era deja 11 noaptea?! Că vântul bătea şi nu aveai condiţii să mănânci deloc?!
Am încercat să-l abordez pe şofer, spunându-i „Când veţi aprinde luminile? De două ore încerc să citesc ceva şi cred că am tot dreptul să fac asta pe un drum de patru ore. Şi poate mie mi se face sete pe drum, sau vreau să mănânc ceva, vi se pare normal să ne interziceţi asta?“. Dânsul s-a arătat indignat nevoie mare, căci, din punctul lui de vedere, într-un drum de patru ore pot să stau fără să beau o apă şi fără să am o activitate, el credea că trebuie să stau şi… atât.
Aşa că am stat şi am realizat că de acum încolo voi prefera trenul. Ce dacă-i mai scump… Măcar nu mă simt ca la inchisoare!
