Critica universala – Ne vindem prea ieftin?


Critica universala: Ne vindem prea ieftin?

de Silvia Petre – redactor

Glumă, neglumă, probabil aţi văzut prin oraş tot soiul de reclame ale ROM-ului, ciocolata aşa-zisă românească, care acum nu prea mai e aşa românească. Sau cel puţin asta ne poate face să credem steagul american ce ne „surâde“ de pe ambalaj.

Treaba asta e destul de inteligentă în esenţă şi este menită a trezi cât de cât patriotismul în nişte oameni uscaţi şi scârbiţi de nedreptate şi nesimţire, al căror singur gând este acela de a fugi încotro văd cu ochii, având certitudinea că, oriunde, fie că este rău, este în orice caz mai bine decât aici.
Totuşi, mie mi-a atras atenţia steagul pe care l-au folosit în acest procedeu de psihologie inversă; nu drapelul francez, nu cel spaniol, ci cel american. De ce? Pentru că asta prinde! Am fost învăţaţi că americanii sunt cei mai tari, cei mai deştepţi, că acolo este „ţara tuturor posibilităţilor“. Dar, cel mai important, „puii“ de români sunt atraşi încă de pe băncile şcolii către tărâmul de peste Ocean.

Nu zic nu, sigur sunt condiţii mult mai bune decât la noi, sigur este altă mentalitate, alt nivel şi altă metodă de predare, abordarea studenţilor este diferită, diversitatea culturală încurajată şi susţinută ş.a.m.d.
DAR. Ce vă miraţi? Sună prea frumos ca să nu urmeze şi un „dar“. Nicăieri nu merg pe stradă câinii cu colaci în coadă şi nimeni nu-ţi dă nimic pe degeaba. Acestea sunt primele lucruri la care ar trebui să se gândească toţi cei tentaţi de „visul american“, dar în special elevii români. Pentru că sună frumos, şi te încântă, mai ales când aceste strategii sunt aplicate în momente de crize de toate felurile, nivel de trai relativ scăzut etc. Însă, înainte de toate, trebuie luat în calcul faptul că nu e suficient să ai o minte cel puţin peste medie. Pentru că, dacă ar fi aşa, populaţia sub 25 de ani a României ar fi peste hotare. Trebuie să ai şi un „spate“ financiar solid, asigurat de cele mai multe ori de părinţi, chiar dacă acesta nu vine decât în completarea bursei, aşa cum este în majoritatea cazurilor.

Fără să mai vorbim de faptul că pierdem nişte oameni valoroşi, cu coloană vertebrală şi suficiente sinapse ca să gândească pentru ei, în favoarea unui stat ce diferă prin faptul că are bani.
Dar astea nu sunt lucruri pe care nu le-ai mai auzit/citit…
Ideea e aşa: nu trebuie să ne lăsăm îmbătaţi cu apă rece. Apoi… dacă toată energia şi banii folosiţi pentru a pleca din ţară ar avea ca destinaţie ceva… pentru ţară, lucrurile n-ar mai sta într-o rână.

Recommended Articles

2 Comments

  1. Intre timp ambalajul s-a schimbat, la modul ca “glumeam, doar nu era sa tinem steagul american pe ciocolata romanilor, nu?” si au revenit la tricolor.

    Imi place ca ai abordat si problema banilor, ceea nu prea se intelege din ofertele universitatilor de afara, si problema pierderii oamenilor. Dar stii bine (sau sper sa afli) ca acest subiect “Plecam/ nu plecam” este inepuizabil, argumente vor fi mereu, si pro si contra.

    Cei care vor de regula sa plece nu se mai gandesc ce ii asteapta acolo, sunt ca popa din finalul “Povestea povestilor” a lui Creanga.

  2. Da, stiu, si inteleg argumentele de ambele parti. Dar consider ca inainte de a pleca, trebuie sa te gandesti daca poti face asta din toate punctele de vedere, si sa cunosti toate aspectele problemei inainte de a lua o astfel de decizie.

Leave a Reply

Your email address will not be published.