Teen Press 
foto: Răzvan Dumitru – colaborator foto
Ce este un Vlog? Păi, Urban dictionary definește „vlog-ul“ ca fiind prescurtarea pentru „video (b)log“, adică un video în care oamenii își exprimă ideile, trăirile și spun în principiu orice doresc, iar apoi urcă acest video pe un site specific, de obicei pe youtube.
Vlogurile au apărut undeva prin anul 2007, când, pe lângă filme și videoclipuri, diverse persoane au început să posteze pe internet clipuri în care comentau, ironizau sau doar vorbeau despre interesele lor. Acesta a fost și anul în care s-au născut multe dintre starurile youtube-ului, o parte dintre ei uploadând și astăzi clipuri ce adună până la patru – cinci milioane de vizualizări.
Inițial, lucrurile mergeau bine. Numărul vlogerilor era relativ mic, iar aceștia erau, aș zice, profesioniști care încercau, în cea mai mare parte, să provoace râsul celui ce urmărea videoul, dar încet-încet vlogurile s-au înmulțit, iar, în câțiva ani, aproape orice persoana cu o camera și puțin timp liber avea vlogul lui.
Cum era și normal, fenomenul vlogurilor a ajuns și în România. Nu, nu în 2007, dar ceva mai târziu, undeva prin 2011-2012. Dintre zecile sau chiar sutele de așa-ziși vlogeri din țara noastră, cred că doar o mână dintre ei își merită titlul de „vloger“ și nu datorită numărului mare de vizualizări sau al numărului de abonați, ci pentru că își iau munca în serios, video-urile lor au o structura și un conținut original și chiar știu să atragă oamenii cu ideile sau umorul lor.
Totuși, pe lângă aceștia există foarte multe persoane care încearcă acest lucru, deși nu sunt talentați. Da, este dreptul lor și sunt liberi să se exprime în orice forma doresc, dar, chiar și așa, multe „vloguri“ sunt realizate de copii foarte mici, iar conținutul lor este unul pueril. Astfel de clipuri duc la iscarea a două probleme: pe de o parte, ele deranjează vizualizatorul, prin conținutul … neinteresant, iar pe de alta, cel sau cea care a realizat clipul respectiv poate ajunge să fie insultat, de cele mai multe ori.
Evident că realizatorul videoului ripostează și se ajunge la un întreg scandal, pentru că vizualizatorii nu iau în calcul faptul că el/ea s-a străduit, iar realizatorul nu înțelege că din moment ce a făcut public video-ul, trebuie să învețe să accepte și critica.
Problema acestor mici „vlogeri“ începe de la subiectul pe care îl abordează. Apoi, după ce subiectul a fost ales, intervine problema expunerii subiectului – atâta timp cât știi că nu ai nimic nou de adăugat la tema respectivă și știi că nu ești foarte bun la ținerea unui discurs, fără să citești de pe o foaie, ar fi bine să te dai bătut.
O categorie de vlogeri care mă face să fiu contra lor o reprezintă cei ce plagiază ideile celor ce au ajuns deja faimoși. Apar aici două probleme, una a vizualizatorului și una a realizatorului. Pe de o parte, vizualizatorul urmărește un format cu care este deja obișnuit (și care este, mai mult ca sigur, utilizat cu mai puțină experiență și profesionalitate ca în cazul originalului). Și chiar dacă vlogul „copie“ ar fi la fel de bun ca originalul, de ce am vrea două lucruri identice?
Pe cealaltă parte, realizatorul nu va ajunge niciodată la „faima mult dorită“, deoarece va atrage destule păreri negative. Vlogurile amatorilor au stârnit, nu de puține ori, râsete trecătoare pe site-urile de socializare, dar este acesta un lucru bun? Critica este pozitivă, atâta timp cât este constructivă.
Sunt contra vlogurilor pentru că, deși o parte dintre acestea sunt originale și realizate cu o abordare profesionalista și seriozitatea impusă, majoritatea dintre ele nu fac decât să ducă la nașterea unor conflicte ce se sfârșesc cu râsete ironice și cred că ar trebui să îți faci un vlog doar dacă crezi că ai ceva nou de spus, pentru că altfel, nu vei face decât să atragi un feedback negativ.
