We rock – cu Cargo la Arene!

Vineri seară, fanii rockului au avut parte de o surpriză: cea mai titrată trupă rock românească, Cargo, a lansat un nou DVD intitulat „Cargo Live la Arenele Romane“, în cadrul unui concert de senzaţie.

Fondată în 1986, în Timişoara, Cargo este încă o trupă apreciată după treizeci de ani de existenţă chiar şi de către cei care nu sunt cei mai mari fani ai muzicii rock. Trupa a avut nenumărate apariţii şi a câştigat numeroase premii, precum MTV Music Award de două ori pentru „Best Rock“, o nominalizare la MTV European Music Awards pentru „Best Romanian Act“ şi două Discuri de Aur pentru albumele „Spiritus Sanctus“ şi „XXII“. Ba chiar, de curând, membrii trupei au fost decoraţi de către preşedintele Klaus Iohannis cu Ordinul Meritul Cultural, în rang de cavaler, pentru promovarea muzicii rock în România.

Rockerii s-au adunat în cortul încălzit de la Arenele Romane încă de la ora 20 şi, în aşteptarea celor de la Cargo, au stat alături de 9.7 Richter şi Arthur, trupele care au cântat în deschidere.

Lucrurile bune se lasă aşteptate, însă nu chiar atât de mult. Astfel că, exact când îmi spuneam că nu mai încap oameni în cort, pe scenă au păşit, în aplauze şi fluierături, toţi cei cinci membri ai trupei. În următoarele câteva ore, Adrian Bărar (liderul trupei, voce şi chitară solo), Adrian Igrişan (voce şi chitară), Tavi Pilan (tobe), Florin Barbu (chitară bas) şi Ionuţ Carja (clape) au dovedit o energie molipsitoare.

„Apocalipsa“, „Batacanda“, „Ţepeş“, „Astăzi şi mâine“, „1989“, „Ziua Vrăjitoarelor“ sunt doar câteva dintre piesele ce au răsunat puternic atât în cort, cât şi în inimile oamenilor. Publicul numeros, prins ca în transă încă de la primele acorduri, a cântat alături de Cargo de la început până la sfârşit. Cel mai apreciat a fost, însă, momentul de improvizaţie al lui Florin Barbu, care a arătat că nu contează cum ţii chitara şi în ce fel cânţi la ea, ci trebuie doar să simţi muzica şi să te laşi dus de val.

Între public şi membrii trupei Cargo era parcă o atmosferă de respect, adoraţie şi dragoste. „Nici nu am apucat să vă spun cât de mult vă iubim, cât de mult însemnaţi pentru noi“, a spus chitaristul Adrian Igrişan spre finalul concertului.

Impresionant nu a fost numărul mare de oameni prezenţi la concert, ci vârsta lor sau mai bine zis, diferenţele de vârstă. Am văzut atât tineri adolescenţi, cât şi copii mai mici, dar şi persoane trecute de patruzeci de ani – ce nu ar trebui să fie atât de surprinzător, ţinând cont că istoria trupei se întinde pe trei decenii.

Seara s-a încheiat pe versurile bine-cunoscutei piese „Dacă ploaia s-ar opri“, când luminile reflectoarelor au fost stinse şi zeci de brichete aprinse s-au legănat într-un dans liniştit. De această dată, fanii au cântat aproape întreaga melodie fără acompaniament, iar artiştii noştri şi-au arătat aprecierea ducându-şi mâinile la inimă.