Sluga la doi stapani

de Cristina Dinescu – redactor
sursa foto: masca.ro

„Make love, not war…“
Cu însemnele păcii pictate, cusute şi lipite pe haine a reuşit trupa Teatrului „Masca“ să arate celor prezenţi în sală cât de multe poate învinge dragostea şi cât de inutil este războiul, prin comedia „Slugă la doi stăpâni“ de Carlo Goldoni, în regia lui Mihai Mălaimare.

Dragostea pasională dintre Clarice (Ana Turoş) şi Silvio (Răzvan Teodorescu) este brusc ameninţată de o promisiune făcută de tatăl fetei, Pantalone (Sorin Aurel Sandu), unui aşa-zis Federigo Rasponi, care în realitate este puţin „prea mort“ pentru a o lua de soţie pe Clarice. În „straie bărbăteşti“, Beatrice Rasponi (Ana Sivu Daponte) se dă drept fratele său, care fusese ucis la Torino, şi încearcă să-i convingă de faptul că ea este Federigo Rasponi.

Brighella (Cosmin Creţu) o ajută nespus, acceptând să nu-i dezvăluie adevărata identitate.Doctorul Lombardi (Valentin Mihalache), tatăl lui Silvio, cum aude că Pantalone vrea să-şi încalce cuvântul faţă de fiul său, porneşte un „război“ şi-i critică aspru lipsa de onoare. În scenă apare şi Florindo (Ionuţ Ghenu), care este îndrăgostit de Beatrice până peste cap.

Personajul principal, cel care încurcă iţele, valizele, scrisorile, banii şi stăpânii, este bietul Truffaldino (Andrei Gonczi), sluga lui „Federigo“ Rasponi. Pentru că-i era prea foame, iar un stăpân nu-i era îndeajuns, Truffaldino se gândeşte şi se bagă slugă şi la Florindo şi încearcă din răsputeri să nu-i facă pe cei doi stăpâni să-şi dea seama că au una şi aceeaşi slugă.

O comedie şi o trupă care nu se limitează la un simplu şi banal joc de scenă, ci creează situaţii unde spectatorii sunt la fel de implicaţi ca şi ei. Actorii ţâşnesc din toate colţurile sălii, muzica şi versurile te ridică în picioare, iar mesajul vine direct din inimă: „Make love, not war…“