Teen Press 
foto: Ana Diaconu – fotoreporter
În loc să fie o zi obişnuită de şcoală, cu ore de 50 de minute şi pauze de 10 minute, vineri, pe 27 mai, Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc“ a sărbătorit aniversarea a 20 de ani de statut de colegiu. Cu toate că în mod normal, într-o zi liberă n-ai vedea pe nimeni zăbovind pe holurile liceului, cei din Coşbuc şi-au cam făcut prezenţa la festivitate.
Începând dis-de-dimineaţă, în sala 16 (alias „Sala de festivităţi“) au fost chemaţi elevii care au participat la faza naţională a vreunei olimpiade, pentru a primi câte o diplomă şi-o cărticică. Dar până să se ajungă la premiere, au avut loc alte mici evenimente, precum faptul că doamna directoare Sorina Coţovanu a invitat foşti elevi şi profesori ai colegiului pentru a fi supuşi, de către doi prezentatori, la câteva întrebări. Foştii profesori au fost întrebaţi care a fost cel mai memorabil moment petrecut în Coşbuc, iar pentru a salva situaţia neinspirată, doamna Minna Graber, o profesoară din Marea Britanie, a povestit cum a dansat hora în „straie româneşti“, exact cu un an în urmă. O altă provocare pentru memoria „profilor“ a fost de a-şi aduce aminte care a fost cea mai neconvenţională scuză pe care au primit-o pentru lipsa temei. O doamnă profesoară a stârnit râsul în sală când a povestit cum o elevă de a ei a venit foarte afectată la dânsa şi i-a spus că nu a putut să-şi facă tema la engleză pentru că i-a luat trei ore să-şi facă unghiile, urmând explicaţiile şi detaliile. După aceea, foştii elevi au fost puşi faţă-n faţă cu actualii elevi pentru a-şi compara metodele de „relaxare“ din timpul orelor. Concluzia? Ei nu chiuleau atât de mult! Fără să lase pic de timp de „respiro“, a fost organizat şi un mic quiz privind detaliile C.N.B.C.G.
Pe lângă toate astea, ce a impresionat cel mai mult au fost două prezentări, una despre Coşbuc de-a lungul anilor (unde am văzut profi actuali când erau pe la începutul carierei) şi alta unde au fost arătate poze din copilărie ale foştilor elevi – actuali profesori, iar sala a trebuit să ghicească.
Mai încolo, în timp ce în sala 16 elevii de gimnaziu îşi arătau talentele, într-o mică sală 9, o populaţie de vreo 15 oameni s-a strâns pentru a asista la o demonstraţie de „Debate & Public Speaking“. Discursurile în engleză despre „Dream & Fantasy“ şi dezbaterea „înflăcărată“ despre Facebook au adus amuzament, dar au şi demonstrat cât de greu este să-ţi susţii punctul de vedere cum trebuie.
Între timp, C.N.B.C.G. a zbârnâit datorită activităţilor din întregul liceu: la bibliotecă a fost un interviu cu scriitoarea Maria Postu, în laboratorul de chimie au curs referatele privind protejarea mediului, la info s-au prezentat proiecte, în sala 8 a fost un concurs despre evenimente şi personalităţi din lumea antică, în sala 7 au fost impresii de călătorii, un concurs de cultură generală în sala 21, un meci de baschet aniversar în sala de sport şi „Primăvara şcolilor“ prin curtea liceului.
Întorcându-ne în sala 16, dăm de o masă de oameni nerăbdători să înceapă programul celor de liceu. Fie c-au fost doar scenete („Romeo şi Julieta“ – 9 U1 şi „The Bridge of Death“ – 11 U3) sau o întreagă piesă („O noapte furtunoasă“ – 10 R1), actoria a prins bine, nu neapărat talentul. De asemenea, a fost şi o prezentare a proiectului Comenius, unde şi-au împărtăşit experienţa de peste hotare câţiva elevi. Am avut parte de rock japonez, de o trupă a liceului (fără nume pentru moment), de un recital la pian şi de alte momente artistice ce au implicat folosirea glăsciorului. S-au cântat melodii de la „If I ain`t got you“ şi „Zombie“ până la „La vie en rose“.
După ce talentele au fost arătate poporului din Coşbuc, elevii s-au răspândit rapid, lăsând în urmă liceul, mai bătrân cu un an, dar mai plin de viaţă.
