Teen Press 
foto: Cristian Puchiu – colaborator foto
Acum 120 ani, două clase divizionare s-au despărţit din liceul Matei Basarab pentru a forma Colegiul National „Gheorghe Şincai“ de astăzi. Zilele trecute, foşti şi actuali profesori şi elevi s-au adunat pentru a mai sărbători trecerea unui an.
Puţin după ora 16, elevi şi profesori deopotrivă erau prezenţi în sala de festivităţi, cântând mai fără chef, mai năpădiţi de amintiri, imnul liceului. În mod uimitor, doamna directoare Ştefana Gheorghiu nu a ţinut să îşi „streseze“ elevii cu un discurs lung şi plictisitor, astfel că activităţile au început imediat.
Notele de chitară şi voce au format o bună parte din spectacol. Audienţa a fost întreţinută în special cu cântece folk. Plăcerea a fost amplificată şi de acustica bună a sălii.
Când spectatorii deveneau prea liniştiţi, gazdele aveau grijă să presară câte un cântec mai vioi. Între momentele artistice se citau mici perle despre „Zburător“ sau „Greuceanu“, spre amuzamentul tuturora. S-au prezentat şi scenete despre vieţile „pline de ocupaţie“ ale elevilor (iar, prin ocupaţie mă refer la mess şi telefon).
Apoi, publicul a fost încântat de o luptă cu săbii, una dintre cele mai neobişnuite reprezentaţii. Unii dintre spectatori au fost fascinaţi de reprezentaţia la scală mică a artei războiului, alţii doar au chicotit la auzul strigătelor intimidante ale combatanţilor. Au existat, de asemenea, mici probleme tehnice, care, însă, au trecut neobservate graţie prezenţei de spirit a prezentatorilor.
A urmat apoi un moment foarte iubit de elevi, şi anume festivitatea de premiere. Unii au fost premiaţi, altora li s-au adus aminte că poate ar fi trebuit să se implice mai mult. După o oră petrecută în aplauze a urmat momentul cel mai aşteptat de toţi: Trupa liceului, „Catharsis“, a bucurat ochii şi urechile auditoriului cu sceneta „Comedia erorilor“ de W. Shakespeare. O trupă talentată şi o piesă de geniu transformă, prin combinaţie, un public static într-o masă de oameni hipnotizaţi.
La sfârşitul spectacolului, pe cât de cuminţi au fost spectatorii, pe atât de repede au dispărut. Nu a durat nici 10 minute!
A mai trecut un an, liceul a mai îmbătrânit puţin. Toţi vin şi toţi pleacă până la urmă. Important e cu ce rămân după.
