Emil Constantinescu fata in fata cu studentii



de Raluca Băceanu – redactor şi Gabriel Ban – redactor-şef
foto: Dan Nuţeanu – seminarist foto

În contextul împlinirii a cinci ani de la aderarea la U.E. şi al situaţiei actuale a României pe plan intern, Asociaţia „Liberpedia“ a reînviat spiritul de dezbatere politică, în genul „Poiana lui Iocan“, prin seria de evenimente „Cafeneaua lui Iocan“, desfăşurate la Green Hours. Invitatul de joi, 2 februarie, a fost fostul preşedinte al României din perioada 1996-2000, Emil Constantinescu.

S-au discutat diverse subiecte, pe larg sau în detaliu, de la Revoluţia din 1989, diplomaţia românescă dintre anii 1996-2000, până la situaţia critică în care se găseşte azi economia ţării. S-a adus în discuţie şi mass-media din prezent, rezumându-se, după cum însuşi Emil Constantinescu a afirmat, la faptul ridicol că astăzi „ziarele şi cărţile se scriu din ziare“.

Studenţii prezenţi au avut ocazia, în cadrul acestei dezbateri politice, să îl descopere pe Emil Constantinescu nu ca om politic, ci ca om de stat. Puţini dintre noi ştim că fostul preşedinte este profesor doctor la Facultatea de Geologie şi Geofizică, din cadrul Universităţii din Bucureşti.




Contextul politic al începutului anilor ’90 i-a permis acestuia ascensiunea politică, după cum el însuşi mărturiseşte. Crucial se pare că a fost faptul că şi în restul Europei elita intelectuală se bucura de popularitate şi încredere din partea cetăţenilor, datorită ideii nou aduse de „libertate a omului“, totul pornind de la binecunoscutul „proces Helsinki“ (OSCE). Într-o ţară post-comunistă, Emil Constantinescu, un veritabil intelectual, a mai avut, de asemenea, un altfel de „as“ în mânecă. Anume că a fost un candidat independent, singurul eligibil la acea vreme, fără să aibă de dus în spate trecutul sau tendinţele fostei nomenclaturi. În mod paradoxal, deşi acesta se afla printre favoriţii vremii, nimeni nu îi acorda o şansă reală în ceea ce privea candidatura sa la preşedenţie(!). De asemenea, de reţinut ar fi că, pe atunci, nu se putea spune că exista o clasă politică bine formată: ori erai fost activist, ori democrat. Ceea ce nu se mai poate afirma referitor la clasa politică de azi, care este structurată după cu totul şi cu totul alte criterii – carismă, lupte, discursuri şi acţiuni politice – şi mai puţin după etica şi ideologia necesare unui om politic virtuos.

Revenind la conceptele de „om de stat“ şi „om politic“, concepte ce s-au dovedit cruciale în cadrul discuţiei de azi, Emil Constantinescu a precizat diferenţa dintre cele două. „Omul de stat“ este acela care, odată ajuns la putere, nu uită scopul său, acela de a conduce politica internă şi externă în primul rând în favoarea ţării şi, implicit, a cetăţenilor. La polul opus, „omul politic“ uită adesea promisiunile făcute şi este interesat, înaintea priorităţilor statului, de binele personal, de atingerea unor scopuri egoiste, ignorând astfel adevăratul rol al unui demnitar responsabil, democrat.




Fostul şef al statului a precizat că un element esenţial în economia situaţiei din ’90-’91 a fost constituit şi de Liga Studenţilor, mişcare condusă de Marian Munteanu, care l-a susţinut în acţiunile civice anti-comuniste din acele zile tulburi pentru stabilitatea internă a ţării. Emil Constantinescu a făcut o paralelă între societatea civilă de atunci şi cea de acum, punctând faptul că, în acel context, lumea dorea o schimbare, un val nou, o democratizare a întregului sistem.

Fostul preşedinte consideră că definiţia cetăţeanului român de azi este în special suspiciunea, atunci când vine vorba de o acţiune civică ce poate fi uşor interpretabilă ca fiind propagandă politică – mai ales într-o perioadă electorală precum aceasta. Astfel, Constantinescu şi-a explicat absenţa din Piaţa Universităţii în aceste zile de proteste, menţionând şi că acest spaţiu civic de revoltă şi-a pierdut semnificaţia sa de altădată, azi existând alte motive pentru care oamenii ies în stradă.




De asemenea, domnia sa a afirmat că România actuală este prinsă într-un labirint, de unde numai printr-o acţiune coerentă a întregii societăţi civile se poate ieşi la liman. Acesta consideră că intelectualitatea se complace într-o vizibilă stare de comoditate, alegând să nu se implice total în viaţa cetăţenească, după cum explică şi în lucrarea sa intitulată „Ieşirea din labirint“.

„Cafeneaua lui Iocan“, după această primă şi reuşită întâlnire, promite dezbateri interesante pentru tinerii care se preocupă de problemele statului. După cum Emil Constantinescu a mărturisit, încă de când a urcat pe scenă, „Cafeneaua lui Iocan“ are o „ambianţă potrivită pentru discuţii profunde“.

Aşa că, de acum, în următoarele întâlniri organizate joia, începând cu ora 13:00, curioşii pot purta discuţii incitante cu Theodor Paleologu (9 februarie) şi cu Varujan Vosganian (16 februarie).

Leave a Comment