Teen Press 
La subsolul clubului Fire a fost lansată, pe 19 noiembrie, cartea „Sânge satanic“. Având ocazia să discut cu autoarea, Cristina Nemerovschi, înaintea lansării, am dorit să ştiu mai multe despre carte. Astfel am aflat că acest roman se doreşte a fi „un punct de vedere din interior asupra vieţii pe care mulţi o privesc cu neînţelegere şi pe care de multe ori, probabil, au blamat-o“.
Deschiderea evenimentului a fost făcută de Cristina, care a prezentat în linii mari cum se vor desfăşura lucrurile, anunţând astfel că primul va lua cuvântul Gelu Vlaşin. Acesta nu a putut ajunge personal, dar a realizat un material video în care a vorbit celor prezenţi. Impactul cărţii asupra lui a fost „cât se poate de plăcut“ şi, ca o premoniţie, a spus că aceasta carte „o să rămână în memoria multor cititori“. Omit rezumatul unor părţi din carte pe care Gelu Vlaşin l-a făcut şi spun ceea ce a concluzionat, şi anume că „Sânge satanic“ este „o carte actuală care încearcă să spună ceva, despre ce se întâmplă în actualitate. Fiecare personaj este modelul fiecărui cititor pe care cartea îl va avea.“
Următoarea care a luat cuvântul a fost Doina Ruşti, autoarea unor romane destul de cunoscute, dintre care cel mai recent este „Cămaşa în carouri şi alte 10 întâmplări din Bucureşti“. Ea a ocolit tentaţia de a prezenta acţiunea din roman, căci, potrivit ei, „un roman povestit e deja distrus“; astfel că s-a rezumat doar la a vorbi despre impactul asupra cititorilor şi ce înseamnă acest roman pentru cei care cunosc lumea de care se vorbeşte în el sau pentru cei care doresc să ştie cum este acea lume. „Plăcerea scrisului împreună cu plăcerea trăirii“ este modul Doinei Ruşti de a caracteriza autoarea şi personajul pe care ea îl creează în paginile romanului. Concluzia pe care a împărtăşit-o invitaţilor a fost aceea că „romanul este unul fără clişee şi fără aroganţă. Nu seamănă cu nimic din ce s-a scris, este un discurs pe poveste autobiografică“. În continuare, Cristina Nemerovschi a citit un fragment ales de ea din carte şi, în final, i-a lăsat cuvântul lui Leo Ancuţa.
Opinia lui Leo despre roman a fost scurtă şi cuprinzătoare: „este absolut savuros“. Dar pentru a aduce şi argumente de ce crede astfel, a povestit o întâmplare din viaţa lui şi despre cum a avut el contact cu lumea asta, cum se regăseşte în fiecare capitol al romanului şi cum şi-ar fi dorit ca „Sânge satanic“ să fi fost a treia lui carte, după celelalte două deja scrise. Concluzia lui către cei care probabil şi-au format o impresie greşită despre carte este că „nu e mod de viaţă, este un mod de a gândi faţă de realitate. O breşă, o scăpare din lume“. Finalul a fost sesiunea de autografe, la care Leo i-a invitat pe toţi, ofertându-i cu întrebarea: „Voi aveţi «Sânge satanic»?!“
