Iunia „canta“ la Teatrul Masca



de Laura Zadunaischi – redactor
sursa foto: www.masca.ro

În cadrul proiectului „Cuvinte şi gesturi“, Teatrul Masca a venit cu o piesă încărcată de simboluri. Fiind apropiată de o pantomimă, spectatorul a putut să analizeze decorul, semnificaţiile lui şi confruntarea dintre trecutul şi prezentul personajului principal. Spectacolul cu numele „Iunia“, a avut loc joi, 10 noiembrie, de la ora 19. Pe durata a o oră am asistat la o cascadă de emoţii şi sinceritate venite din partea personajului principal, interpretat de actriţa Anamaria Pîslaru şi a alter ego-ului său, actriţa Ioana Macarie.

Povestea Iuniei este viaţa unei femei de 45 de ani care alege singurătatea, se confruntă cu viaţa de artist, care de multe ori îi distrează pe ceilalţi, dar îl lasă în acelaşi timp pe acesta să ducă lupte interioare. Depresia, nebunia, suferinţa, criza vârstei, frica de anost o fac pe Iunia să ne arate adevărul gol-goluţ din spatele unui om de scenă.

Ea este necăsătorită, nu are copii şi singură a luat decizia de a fi independentă. Întrebarea din spatele piesei este dacă alegem singurătatea sau ea ne alege pe noi. Iunia lucrează ca simplă cântăreaţă într-un club, iar partenerii din trecut au luat-o ca atare. La o vârstă la care tinzi să priveşti în trecut, Iunia nu poate decât să se descarce prin vocea sa şi prin crizele de om neîmplinit.



Ea se tăvăleşte în spasme de durere în cabina ei, înaintea unui spectacol, ea îşi aprinde nervoasă ţigară după ţigară sau răsfoieşte un album cu poze în care era mai tânără şi plânge. În acelaşi timp, alter ego-ul ei dansează în spatele ei legată de mâini, gât şi picioare, într-o luptă de a „scăpa“ de apăsarea singurătăţii. Iunia se machiază în grabă, pentru că se anunţă în difuzoare apropierea spectacolului în care ea este eroina (cântăreaţa focoasă şi elegantă).

Privindu-se în oglindă, se aranjează mecanic, dar în acelaşi timp încearcă să intre în rutină pentru a-şi găsi echilibrul. Lacrimi izbucnesc, lacrimi se şterg şi femeia caută în mintea ei o portiţă pentru a scăpa din coşmarul depresiei, al singurătăţii. Vrea doar să fie fericită şi în sufletul ei liberă, astfel ego-ul ei interior (Ioana Macarie) dansează, se zbate şi se trânteşte violent la pământ pe fundalul scenei. Ea reprezintă conştiinţa şi imaginaţia. Totul se leagă armonios, într-o simbioză de senzaţii şi haos.

Piesa ne mai spune că prin alegerea singurătăţii alegem să rămânem neînţeleşi, jumătăţi de oameni. Actriţa Anamaria Pîslaru a declarat că pentru ea „Iunia înseamnă un exerciţiu despre emoţii, adevăr, sinceritate… După 27 de ani de teatru, realizez acum că e mai uşor să fiu «altcineva» pe scenă, decât eu însămi! Asta e!“.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published.