Socialul de la pagina 5: Visare


Socialul de la pagina 5: Visare

de Vladimir Pogonariu – redactor


Imaginaţi-vă că sunteţi orice miros aţi vrea.
Imaginaţi-vă un beţişor parfumat, al cărui parfum sunteţi voi.
Acum aprindeţi-l. Vă naşteţi… într-o flacără de bucurie ce încet încet se stinge. Dar nu de tot. Rămâneţi aprinşi, vii, şi înaintaţi uşor-uşor. Timp de 60 şi ceva de minute, să spunem, ardeţi. Emanaţi un miros plăcut, un fum înecăcios, dar sunteţi voi. Încet-încet, vă lăsaţi purtaţi de forma beţişorului. Arde aşa ceva timp după care începe să se stingă… Exact, se termină. Şi odată cu el, muriţi şi voi. Iar tot ce rămâne în urma voastră este un nor de fum aleator modelat şi un parfum specific.

Nu întâmplător am început astfel. Nu întâmplător am ales beţişorul parfumat ca termen de comparaţie. Nimic nu este întâmplător. Într-un moment de visare, lângă un beţişor parfumat, am avut o mică revelaţie. De fapt, am realizat ceva ce mulţi nu pricep. Noi trăim, exact asemenea unui beţişor parfumat.
Ne naştem din dragoste părintească, trăim încet-încet, iar la un moment dat ne stingem. Încet-încet ne stingem şi nu putem lua nimic cu noi. Nu putem lua parfumul înapoi, nu putem absoarbe fumul. Iar tot ce rămâne este ceea ce noi am creat, ceea ce noi am făcut în timpul vieţii. Adică nu poţi lua nimic cu tine după ce mori. Degeaba îţi iei o mie de maşini, degeaba îţi faci casă pe Coasta de Azur, degeaba stai tu în puf. Tot între şase scânduri de lemn o să stai după ce mori. Sună morbid, ştiu, dar ăsta este adevărul. Tot ceea ce facem în viaţa asta trebuie să aibă un rost, tot ceea ce facem o să rămână în amintirea cuiva.

Da, ştiu – e un articol posibil pueril. Dar e ceea ce gândesc. Îmi place să cred că viaţa e prea scurtă ca să fii trist, că degeaba eşti super-bogat dacă nu îţi trăieşti viaţa. Ideea acestui articol a fost, iniţial, de a vă prezenta cam cât de scurtă e viaţa. Dar iată-mă că, după ore de meditat, am ajuns să scriu despre acelaşi lucru, dar privit din alt unghi. Da, e un alt articol sentimental, despre viaţă, dar e al meu. Este viziunea mea despre viaţă. Dacă vă place, nu o copiaţi. Adaptaţi-o! Trăiţi-vă viaţa aşa cum e ea. Nu încercaţi să o schimbaţi, nu încercaţi să o terminaţi, nu rataţi nicio clipă din ea.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *