Mallurile de azi, circurile foamei de altadata

de Ilinca Papari – redactor
foto: Mircea Steriu – colaborator foto

V-aţi întrebat cumva dacă a existat viață înainte de mall?

„Fiind băiet, păduri cutreieram“, scria Eminescu, în încercarea de a surprinde atmosfera paradisiacă în care ar fi trebuit să se cufunde adolescentul vremii respective, total lipsit de griji, ocrotit de lumina lunii, divinitate astrală a nopții.

„Fiind copilă, malluri cutreieram“, afirm în calitate de adolescentă cu apartenență la generația Facebook, crescută cu porumb modificat genetic și ocrotită de lumina neoanelor. Întâi Bucuresti Mall, după Plaza, dupã City, ușor, ușor au apărut și restul mallurilor din oraș.

În ultima decadă a regimului ceauşist, în 1985, a fost demarată construirea unor clădiri imense, menite a fi cantine, unde populaţia Bucurestiului urma să ia masa zilnic. Sistemul era „împinge tava“ sau ca alternativã, oamenii puteau lua mâncarea la pachet si să o încălzească acasă, ideea fiind sporirea controlului asupra consumului de alimente. Pretextul lui Ceaușescu ar fi fost grija față de tovarășele care erau ocupate cu serviciul, cu educarea copiilor și cu întreținerea caselor și nu mai aveau timp liber. Era o măsură de modernizare a societății, de ușurare a traiului.

„Fabricile de mâncare“ nu au fost finalizate în totalitate. Au fost deschise două astfel de locuri, Complexul din Pantelimon și Complexul Unirea, dar după schimbarea de regim din decembrie 1989, toate aceste clădiri au rămas în paragină, fiind folosite ulterior ca adăposturi de către oamenii străzii. Arhitectura imensităților de beton le-a adus porecla de „Circurile Foamei“. Acestea ilustrau, în primul rând, imaginea terorii căci toți locuitorii orașului se presupune că ar fi trebuit să mănânce aceeași mâncare lipsită de gust, precum cea din sălile de mese deja existente, iar, în al doilea rând, se știa că acele locuri ar fi fost stăpânite de harababură (întocmai ca la circ).

După anul 1990, au început să primească destinaţii comerciale, mai întâi ca pieţe (Piaţa Delfin, Piaţa Floreasca) și apoi ca malluri (București Mall Vitan, Plaza România, City Mall și Liberty Center). Primul inaugurat a fost Bucureşti Mall, în 1999, pe scheletul fostului circ al foamei de pe Calea Vitan, apoi a urmat Plaza România, în 2004, ridicat pe Bulevardul Timişoara de către aceeaşi companie, care s-a ocupat de Bucureşti Mall şi următorul, în 2005, City Mall, mallul dintre cimitire, pe şoseaua Olteniţei şi următorul, dar nu cel din urmă dintre numeroasele complexe comerciale din capital, Liberty Center, construit în 2007, pe locul circului foamei din Rahova. Scandalurile au fost nelipsite, când a venit vorba de demolarea mastodonţilor proiectaţi în comunism, fiind vorba de deranjarea liniştii publice cauzată de dărâmarea lor. Companiile care s-au ocupat de ridicarea acestor malluri au fost acuzate de nerespectarea legilor şi de autorizaţie incompletă. Ultimul mohican, cel din spatele centrului comercial Unirea, urmeazã sã fie transformat în mall, proiect inițiat din 2011.

Ironic este contextul în care au apărut primele malluri în peisajul Bucureștiului, apartenente capitalismului, centre comerciale menite să simplifice viața oamenilor și să asigure divertisment, modelate peste așa zisele centre comerciale de tip comunist, care aveau un scop asemănător. Ce s-a schimbat? Regimul. Apariţia liberei iniţiative. Mergem în mall pentru a mânca aproape un singur fel de mâncare (cea de tip fast food), plătim cu carduri ( urmași ai cartelelor), ne înghesuim zilnic (în mod voit) la aceeaşi reprezentaţie.

Prezentul le oferă oamenilor mult mai multe posibilităţi, pe lângă asigurarea hranei. Circurile foamei moderne oferă divertisment, bowling, cinema, laser tag şi o multitudine de magazine, ce garantează haine aproape pe gustul tuturor.