
foto: Cătălina Chirea
Ce a-nceput cu ideea unei cântări pe plajă, la care să se adune folkişti mai tineri şi mai vechi în arta asta, s-a transformat într-un festival şi, mai apoi, în „Mişcare de Rezistenţă“ faţă de kitsch-ul şi de pseudo-valorile care se chinuie să distrugă spiritul folk-ului românesc şi al culturii de la mama ei. Am făcut şi anul ăsta, cum a vrut Moţu Pittiş, de om bun şi de drag ce ne-a fost şi de ce atitudine frumoasă a reuşit să ne insufle, şi am umplut Vama Veche de oameni şi plaja de corturi pentru un întreg weekend.
Vama e asfaltată şi terasele de pe plajă s-au dus; a mai rămas numai Stuf-ul în picioare. Când am ajuns, era pustiu şi, în afară de familii cu copii mici şi studenţi cu standuri cu bijuterii handmade, nu era nimeni. După-amiază şi toată seara, în schimb, s-a umplut din ce în ce, iar de-atunci, patru nopţi la rând s-a dormit pe plajă. Mai puţini „proaspeţi studenţi“ anul ăsta, pentru că festvalul a început mai devreme decât de obicei, în plină perioadă a admiterilor la facultate.
Au venit şi-au cântat folkişti mai tineri şi mai puţin consacraţi, pe lângă grei ai genului, în fiecare seară alţii şi în fiecare seară mai buni. Oameni care au cântat cu tot sufletul şi care au transmis un sentiment sincer şi o reală rezistenţă faţă de prostul gust din timpurile noastre. Primele cântece din fiecare noapte, de la ora 20:00, le-am auzit din camping şi am fugit împreună cu alte sute de oameni până la capătul plajei dinspre 2 mai, care cu prosoape, care cu izoprene, care cu chitare şi sticle de băutură.
Pe 15 a-nceput festivalul cu Paul Arva, Lucian Darie, Mihai Boicu, Cantos, Fox Studis, Emil Kindlein, Ovidiu Scridon, Adi Beznă, Focul Viu, Trupa Maya şi a continuat, mai spre dimineaţă, cu Ioan Onişor, Andrieş, Ada Milea, Pasărea Colibri şi Iris. Andrieş şi-a cântat piese foarte vechi şi a fluturat un steag cu „La mulţi ani, Paula!“, pe care a fost rugat să-l desfacă de nişte prieteni înainte de concert. Şi-a terminat concertul cu „Tamara“, care a spus că-l va introduce perfect pe Nicu Alifantis de a doua zi.

A doua zi, îmi permit să spun, mi s-a părut nepotrivit faptul că a început Alifantis. Cu toate astea l-am găsit pe acelaşi vechi folkist pe care-l ştiam, la fel de prietenos şi de cald, cu Virgil Ianţu ca backing vocalist şi cu aceeaşi voce senzaţională. A cântat ce ştiam că avea să cânte, de la „Piaţa Romană nr. 9“, până la „Balada blondelor iubiri“ şi „Ploaie în luna lui Marte“ şi tot ce deja cunoaştem. A cântat cântece de suflet şi a lăsat loc pentru Evandro Rosetti, Adrian Sarmasan şi Laci Kovacs, Alina Manole cu luna ei pătrată, Magda Puşkaş, care-a cântat multe cântece ale trupei Ecoul, în memoria fostei ei colege de breaslă şi de trupă, Tatiana Stepa; ca mai apoi să vină Hruşcă, Tudor Gheorghe şi Compact.
A treia zi de festival Folk you! a fost un deliciu pentru sufletul meu, trebuie să spun, pentru că am văzut pe scenă nume ca Emeric Imre cu toată trupa lui şi Zoia Alecu şi Maria Gheorghiu, toţi cu nişte recitaluri excepţionale, pe lângă Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă, Gheorghe Zamfir şi Celelalte Cuvinte, care au închis seara. E bine de spus că recitalul celor de la Cuvinte nu s-a încheiat odată cu trasmisiunea TV, iar Călin Pop ne-a invitat să ne facem de cap pe ultimele cântece, „că nu ne mai vede nimeni“ :-).
Într-a patra noapte au început Ţapinarii, în acelaşi ritm şi stil, cât se poate de specific lor: de nonconformism uşor extremist şi tineresc. Au urmat Raul Cârstea şi Constantin Niculae, Doru Stănculescu şi Sorin Minghiat, calzi şi poetici ca de fiecare dată, Şeicaru, Dinu Olăraşu – care a plecat fără să ne cânte imnul deja celebru al Folk you!, Florin Chilian şi trupa Vama, care a închis festivalul cu două ore de concert. Trebuie să spun că impresia pe care mi-a lăsat-o publicul a fost că două ore sunt prea mult şi că atitudinea lui Tudor Chirilă a fost nepotrivită.

Una peste alta, am simţit un spirit şi-o prietenie despre care credeam că s-au pierdut. Am fredonat cântece care mi-au mers la suflet, ca de fiecare dată, şi am cunoscut oameni superbi. Spiritul Folk you! nu s-a pierdut încă, să luptăm cu toţii şi să sperăm că are să funcţioneze.
regret ca nu am fost anu asta… admiterea, deh, dupa cum ai punctat si tu si ne-ai razbunat, intr-un fel, lipsa prezentei :P. cred ca ai surprins, in mare, atmosfera concertului, asadar, misiune indeplinita:d
Stai linistita, la anul o sa fiti toti liberi. Danke sehr >:D<