Roll it! – Black Cat White Cat (1998)

roll it! - black cat, white cat (1998)

roll it! - black cat, white cat (1998)
de Andrei Antonescu – redactor
foto: cinemagia.ro

Emir Kusturica creează genul lui propriu de comedie, prin cultura balcanică, ceva mai apropiată de tărâmul nostru. A prins foarte bine la publicul românesc pentru că sunt o mulţime de elemente nostalgice, recunoscute pe parcursul filmului, şi mulţi se pot identifica cu atmosfera ţărănească, combinată cu umorul ţigănesc.

În „Pisica Neagră, Pisica Albă“ totul este foarte simplu şi logic: un porc mănâncă de zor un trabant, un bulibaşă cinefil, care se dă în vânt după filmul „Casablanca“, o căsatorie aranjată între un băiat de 17 ani şi o femeie de 22 de ani, care are doar jumătate de metru, şi un obez „zburător“. Totul are o logică dată naibii! Şi ce este şi mai intrigant, este că totul are un efect spulberător. Este comedie pură datorită situaţiilor în care se aruncă personajele şi complicarea acestora.

Matko Destanov (Bajram Severdzan) trăieşte împreună cu fiul lui adolescent, Zare Destanov (Florijan Ajdini), pe malul Dunării, într-o casă şubredă. Pentru a face rost de bani, Matko face o înţelegere cu Dadan Karambolo (Srdjan Todorovic), un gangster, drogat, cu părul permanent, arogant, care trişează la jocuri şi profită de pe urma profitorilor, pentru că asta este şi Matko, dar prostia face diferenţa. Combinaţia lui Matko eşuează şi se trezeşte în prag de faliment, cu un picior în prăpastie, şi dator la doi gangsteri. Cum Dadan are o soră, pe care nu reuşeste să o mărite, Matko îl oferă pe fiul lui, pentru a-şi plăti datoria vizavi de el. Ce urmează după… haos!

Zare o iubeşte pe Ida (Branka Katic), o barmaniţă apropiată de vârsta lui şi cu mult mai drăguţă decat pitica lui Dadan. În acelaşi timp, Grga Pitic (Sabri Sulejmani), un vechi prieten de-al lui Zarije Destanov (Zabit Memedov) tatăl lui Matko, şi bunicul lui Zare, încearcă să îşi însoare fiul de doi metri şi ceva şi să viziteze aşa-zisul mormânt al prietenului său. Ah, da!, Matko a minţit şi în legătură cu starea de sănătate a tatălui său, în fine, le descoperiţi pe toate pe parcurs.

Am urmărit filmul ăsta de multe ori când eram mic, împreună cu ai mei, pe casetă. De fiecare dată, am descoperit câteva lucruri noi şi am râs cu poftă. Personajele au o natură animată, ducând interpretarea într-o zonă extremă. Ei au conturat nişte personaje grosolane, deformate, kitch-oase şi s-au jucat cu ele, fără vreo jenă. Încă le putem descoperi la orice pas, tocmai de aceea a avut un impact atât de puternic, pentru ca este o senzaţie familiară.

Muzica din filmul ăsta este importantă, iar unii compozitori au talentul de a nimeri exact compoziţia care să îi facă filmului dreptate. Este mai mult lăutărească, dar sunt sigur că mulţi recunosc melodiile din filmul ăsta, pentru că au fost folosite în mii de producţii româneşti, de-a lungul timpului. Au fost folosite şi câteva melodii dance, specifice aniilor ’90, cum ar fi: „Where Do You Go“- No Mercy, „Money, Money, Money“- ABBA etc.  O să îţi rămână în minte una specială, cu un pitbull.

Filmul este o bombă constantă de umor: ori replici deştepte, ori ironia situaţiei, ori personajele caraghioase, pe care le putem găsi şi la noi pe stradă, ori stilul rebel al regizorului de a ieşi din cinemtografia stilată care s-a stabilit datorită tiparului american, ori punctul culminant care este grandios, din toate punctele de vedere. Emir Kusturica îşi murdăreşte mâinile şi reuşeşte să lase o urmă şi în minţile criticilor de pretutindeni.

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *