Teen Press 
sursa foto: Flavius Georgescu, Anca Robu, www.godotcafeteatru.ro
„Marea iubire a lui Sebastian“ este titlul piesei de teatru, prezentată într-o zi de vară – joi, 22 august, pe seară, în Godot Cafe. În rolurile principale au jucat Rodica Mandache, în rolul lui Leny Caler şi Marius Manole, în rolul dramaturgului Mihail Sebastian.
Începutul spectacolului o prezintă pe Leny, bătrână şi nostalgică, preocupată de faptul că l-a visat pe Mihai trei nopţi la rând, probabil pentru că a recitit scrisorile, redactate în 1936. „Ce faci, Mihai?“. „Eu, bine! Tu?“. „Eu visez. Te visez!“, îi spune Leny. „Totdeauna, momentele mele de visare le-am plătit foarte scump“, răspunde el.
Rememorarea primei întâlniri dintre actriţă şi scriitor reliefează faptul că Leny era îndrăgostită de Sebastian, dar, din punct de vedere intelectual, aceasta îi admira textele şi era nerăbdătoare să îl cunoască, să îl facă al ei. La prima întâlnire a remarcat cu surprindere „aspectul insignificant al bărbatului“. Mai târziu, se confirmă lipsa dragostei adevărate şi sincere faţă de scriitor, pentru că Leny spune că „relaţia cu tine mă reabilitează intelectual“. Pe de altă parte, dramaturgul se îndrăgosteşte nebuneşte de tânără după numai zece zile, este conştient de ideea că „dacă îmi închipui că femeia aceasta nu are o mie de amanţi, atunci sunt un dobitoc sinistru“.
Amorezat până peste cap, Mihail este încântat că, plimbându-se cu Leny la braţul său, lumea întoarce capul după ei, ca după un adevărat cuplu. Este gelos, freamătă zi şi noapte, întrebându-se ce face Leny în momentul respectiv şi, într-o zi, îi promite tinerei actriţe că va compune un personaj numai pentru ea. În acest mod ia naştere piesa „Jocul de-a vacanţa“, ce o are în centrul atenţiei pe Corina, personajul promis lui Leny.
În decorul simplu, alături de Rodica Mandache şi Marius Manole, se alătură Ioana Macaria şi Istvan Teglas, ce interpretează rolurile principale din „Jocul de-a vacanţa“ – Corina şi Ştefan Valeriu.
Spectacolul îşi continuă cursul, încep repetiţiile pentru piesa lui Sebastian. Scriitorul este dezamăgit de faptul că Leny nu percepe textul cu profunzimea cu care el l-a redactat, îi reproşează că este superficială, deloc feminină în scenele de dragoste. Această profunzime cu care el a scris piesa reprezintă în fapt iubirea faţă de actriţă, ce nu a fost receptată cum şi-ar fi dorit. Personajele Corina şi Ştefan sunt proiectări ale lui Leny şi Sebastian, închipuite de către acesta. Ştefan o consideră pe Corina uşor superficială, într-o veşnică aşteptare a dragostei eterne, conservatoare, care nu uită nimic. El este visător, un observator, nu vrea, nu aşteaptă nimic, se simte împlinit în natură.
După cum se povesteşte, Mihail Sebastian nu a putut să o vadă pe Leny la premiera piesei, nu s-a dus, rămânând convins că tânăra de care este îndrăgostit nu joacă cu suficientă seriozitate. Degradarea sa morală şi fizică continuă după ce o surprinde pe femeie la braţul altui bărbat, după ce ea se căsătoreşte, dar continuă să îi facă mici avansuri scriitorului.
Mihail Sebastian moare într-o zi de marţi, în condiţii suspecte, călcat de un camion, pe refugiul staţiei de tramvai.
În final, piesa o prezintă pe Leny, singură, ca la început, devastată de greutăţile bătrâneţii, însă păstrează o notă copilăroasă, a tinerei frivole, mai mult curioasă, decât senzuală.
Luminile se sting, spectacolul se termină, încep aplauzele, întâi timide, apoi din ce în ce mai zgomotoase. Publicul este în picioare. Actorii se retrag de pe scenă. Din atâtea voci mici, se face o mare tăcere.
