Da, frate, internautule, ai auzit foarte bine!
Venit pe-o sanie trasă de reni druizi, de prin tărâmuri dominate de friguri binare și pustiuri de gheață ce-ți virusează hardul, cea mai mare și tare convenție geeky, destinată tocilarilor și celor care mai de care mai pasionați de tot ceea ce înseamnă universul SF și fantasy s-a întors în București, aducând cu sine o tolbă plină cu surprize. Timp de trei zile (14-16 noiembrie), bucureștenii s-au lăsat purtați de un val gros de extaz, dând cu subsemnatul pe la Palatul Copiilor, locul unde un portal spre un univers epic al neprevăzutului și imposibilului s-a deschis.
Dacă, spunându-ți despre „Comic Con“, urechile îți indică o oarecare incertitudine, te lămuresc numaidecât! Un singur amănunt: când spun „convenție“ te rog, nu te gândi la convențiile alea de tocilari din „Laboratorul lui Dexter“, unde păpușile din cutii nedeschise erau atracții principale într-un mediu tocilăresc de clasa-ntâi! Nu, „Comic Con“ nu reprezintă un punct de interes exclusiv pentru tocilari, ci e ceva mai tare! „Comic Con“ este una dintre cele mai vânate și lăudate convenții SF din lume. Istoria evenimentului începe încă din anii ’70, pe tărâmul unde toate visurile pot căpăta viață – America, mai exact San Diego. Întregul eveniment a fost proiectat de la bun început cu scopul de a aduna sub același acoperiș pasionații de benzi desenate, animații, jocuri video, dar şi seriale TV şi filme.
Ca să te introduc puțin în peisajul frenetic al fenomenului „Comic Con“, îți zic că perioada ce a pregătit evenimentul propriu-zis a transformat evenimentul într-o adevărată molimă: oriunde te aflai prin capitală, în 99% din cazuri, dădeai nas în nas cu ceea ce „Comic Con“ anunța (restul de 1% reprezintă reclamele cu văru’): o manifestare de proporții a lumii geeky, fantasy și SF. După atâta mediatizare și reclame peste reclame, ar fi fost puțin imposibil ca evenimentul să fie un rateu, este?
Totuși, a existat un aspect care a fost pe neplacul multora, făcând, așadar, mare vâlvă printre oameni. Încă de la lansarea anunțului în ceea ce privește ediția de iarnă a „Comic Con“, numărul de bilete a fost limitat – 2000 de bilete. Altfel spus, primul venit, primul servit. Ca de obicei, biletele puteau fi achiziționate online sau de la orice punct de presa din capitală. Stai așa, că nu-i așa! În ciuda acestul fapt, se pare că au fost destui care au făcut prezența zilnic la diverse puncte de presă, primind un răspuns sictirit tipic de funcționar „nu au venit biletele încă, veniți mâine“, numai că la revenire, ce să vezi „stoc epuizat“. Cu toate că biletele s-au vândut în totalitate, nu se poate reproșa nimic aici, modul în care s-au vândut biletele, care este chiar și acum un mister pentru unii, a lăsat puțin de dorit.
Făcând o rapidă analiză introspectivă, prima ediție „Comic Con“ ni i-a adus în fața ochilor pe neînfricatul Gimli, care era gata, gata să spintece vreo beregată (sau poate mai rău) cu a lui măciucă, și pe Finn Jones, tânăr viril ce avea în buzunare un praf magic care topea toate sufletele virgine (sau nu?) de femei tinere și nu numai. Ne mutăm la ediția cu numărul doi, unde convenția noastră a atins apogeul în ceea ce privește numerele: un spațiu de câteva zeci de ori mai mare, un spectacol de zeci de ori mai intens, și, nu în ultimul rând, o prezență întreită, de mii de oameni. Ediția de argint, dacă-i putem spune astfel, nu se poate lăuda numai cu cifre, ci, și mai bine, cu oaspeți ce te lasă gură-cască. Pe lângă grătaragii pierduți prin colțuri, pavilioanele de la RomExpo au fost copleșite de prezența șarmantă a actorilor Natalia Tena (Tonks din „Harry Potter“), Jason Momoa (Khal Drogo din „Game of Thrones“) și Mark Sheppard (Crowely din „Supernatural“), care au frapat prin experiența și glumele lor perverse.
Ediția a doua a lăsat, după cum era de așteptat, un gust extrem de dulce pe buzele fanilor, iar a aștepta încă un an pentru a retrăi o astfel de experiență părea a fi o corvoadă, un risc pe care nu mulți și l-ar putea însuși. Astfel, ediția de iarnă a „Comic Con“ a fost primită cu brațele deschise și mult entuziasm.
Iar ca principiile basmului să fie respectate și în viața reală, timp de trei zile ai avut ocazia de a fi personaj într-un univers paralel demn de Oscar, unde fantasticul și fabulosul se împletesc și despletesc, iar trei, patru pași mai târziu dai nas în nas cu personajul favorit dintr-un serial. Cum să ratezi așa ceva, cum?
Cu toate că ziua de vineri ne-a prins pe mulți dintre noi sforăind pe băncile școlii sau cu hârțoage multe alandala, cheful de muncă fiind invers proporțional cu cantitatea de treabă pe care o are fiecare, aceste mici obstacole nu ne-au împiedicat din a ajunge printre primii la convenție. Încă de dimineață ușile Palatului Copiilor s-au trântit de pereți, lăsând puhoiul de lume să dea năvală în templul sacru al fantasy-ului. Având în vedere că programul de vineri era lejer, destinat în exclusivitate shopping-ului, cu toții ne-am petrecut ziua bănănăind pe la tarabe. De la măști și costume horror, la căni și tricouri cu super eroi, la benzi desenate și postere cât tot peretele, la stickere, cărți, semne de carte și insigne și până la jocuri și figurine, cum ar zice românul, avem di tăti!
Dăm cu skip forward și ajungem cu entuziasm la cea de-a doua zi a convenției. Ziua de sâmbătă ne întâmpină cu panel-ul celor trei super actori din „Game of Thrones“ – James Cosmo (Jeor Mormont), Miltos Yerolemou (Syrio Forel) și Ian McElhinney (Barristan Selmy). Din start era clar faptul că va fi bătaie pe cei trei, cât despre cum s-au prezentat aceștia, ajungem imediat și acolo.
Pe scenă l-am întâlnit și pe Jonas de Ro, artist în ceea ce privește arta digitală. Originar din Belgia, Jonas ne-a convins că lumea de film și joc pe care el o crează este de neimaginat, uimind prin creativitatea și imaginația sa. În timpul alocat panel-ului, Jonas ne-a povestit despre colaborarea sa cu Marvel, despre aportul pe care și l-a adus la „Gardians of the Galaxy“, dar am vorbit câte puțin și despre munca sa personală. În ceea ce privește proiectele personale, am descoperit în lucrările sale, inspirații din muzica DNB, natură, universul post-apocaliptic, călătorii, ba chiar și din vise. Deși nu ne-a putut da vreun spoiler în ceea ce privește filmele Marvel (shame on you, Jo’!), Jonas a ținut să puncteze absența colaborării sale directe cu actorii propriu-ziși din „Gardians of the Galaxy“, și pornind de aici, ne-a dat câteva indicii despre background-ul filmelor, de unde și faptul că în spatele succesului lor se ascund multe influențe politice. Întrebat cum îi place România până acum, artistul ne-a spus că drumul aeroport-hotel-eveniment a fost chiar drăguț, mărturisind că aceasta a fost singura și întreaga lui interacțiune cu țara, dar a promis s-o cerceteze mai în amănunt.
Și, după cum v-am promis: „Game of Thrones“! Tot sâmbătă am avut ocazia de a-l întâlni într-un panel individual pe James Cosmo, pe care micii fani frenetici l-au devorat cu întrebări jucăușe și îndrăznețe. De la faimosul serial –„ Game of Thrones“ –, la „Braveheart“ și „The Four Feathers“, James ne-a vorbit despre cum cea mai prețioasă metodă de învățare este prin a experimenta pe propria piele. De asemenea, actorul ne-a mărturisit că nu a citit cărțile pe baza cărora se bazează serialul de pe HBO, ba chiar și cum încă se miră că n-a murit (deși a primit ceva spoilere de la prieteni, dar shhh!).
Ce se putea potrivi mai bine decât un joc fantasy? Bulgarul Vesselin Handjiev (CEO la Crytek Black Sea) ne-a prezentat un nou concept în ceea ce privește jocurile video: Arena of Fate. Este simplu: jocul pune în scenă personaje istorice ușor expuse unui criteriu fantastic, și timp de 20 de minute ești expus unei lupte. Totul seamănă cu „League of Legends“, numai că promite a semăna mult mai mult cu un joc sportiv (fotbal, spre exemplu). Să vedem, să vedem, să vedem, ce-o să iasă!
Mno, ce să urmeze? Creatorii lui Mo și F.O.C.A. au urcat pe scena Comic Con într-o ropot de aplauze. Ei nu au venit singur, ci însoțiți de Jimmy, prietenul lor surdo-mut care făcea cosplay Omul Invizibil (lol!). În exclusivitate la Comic Con ne-a fost prezentat ultimul episod din sezonul 4 Robotzi: Planeta. Ramoo și Codin s-au bucurat de un bis, iar apoi au răspuns fericiți la întrebările fanilor.
Ziua cu numărul trei a sosit, iar nu singură, ci cu panel-ul lui Miltos Yerolemou. Având un aer pur comic și o prezență șarmantă, Miltos a chemat pe scenă spre a i se alătura pe canapeaua galbenă (care oricum statea golașă) trei fani: Gabriel, Catarina (personal, cred că pe biata fata o cheama Cătălina, dar nefiind nume englezesc, posibil nu a înțeles actorul ce trebuia) și Richard. Cei trei invitați s-au pliat perfect cu personalitatea jucăușă a actorului, iar glumele n-au încetat să zburde pe buzele audienței. Miltos ne-a mărturisit că dacă n-ar fi fost actor, i-ar fi plăcut să dețină un restaurat pe nume „Hannibals“, având ca motto „We serve you!“, aluzie ce a stârnit râsul tuturor celor părezenți. La fel de entuziaști, tinerii l-au primit cu aplauze și pe Ian McElhinney, care ne-a lăsat să pășim puțin în lumea G.O.T., spunându-ne una, două chestii de pe platourile de filmări. Am avut, în mod cert, parte și de întrebări ceva mai puțin plăcute, precum întrebări despre alegerile electorale din România. Mulți au venit la convenție pentru a ieși puțin din peisajul urban sufocant al Bucureștiului, dar, iată, nici aici nu am scăpat de el. Totuși, surpriza a fost că în ultimile cinci minute ale panel-ului James Cosmo a pășit printre fani spre microfon, punându-i lui Ian o întrebare despre homosexualitate (prezentă în serial), fapt care a adus multe râsete printre cei prezenți.
„Nu e nevoie să faci lucruri complexe ca să transmiți lucruri complexe“ – Codin 2014. Astfel am putea descrie și noi „demostrația“ lui Ramoo de a anima câteva secunde dintr-un episod Robotzi. Pentru curioși, Robotzi au fost concepuți în Adobe After Effects, și, chiar dacă întregul proces pare foare la ureche, Ramoo timp de o oră a reușit să anime zece secunde de Robotzi (timpul se poate prelungi în funcție de dificultatea episodului, numărul de replici, personaje etc.).
Nu în ultimul rând, pe scena „Comic Con“ i-am văzut și pe Moah Bradley, Titus Lunter, Suzanne Helmigh, Guillermo Ortego, Alessandro Vitti, Puiu Manu, Bogdan Chelaru, Pisica Pătrată(Alexandru Ciubotaru), Mihai Ionescu, Alex Negrea, Mihai Radu și Simona Simpson, oameni extraordinar de creativi, care ne-au vorbit puțin despre conceptul și modalitatea de realizare a bandei desenate, dar și a ilustrațiilor, în cazul de față, pe domeniu românesc.
Un singur lucru, poate, nu s-a schimbat de la ultima întrunire a convenției: jegul. Din păcate, și cu și fără președinte nou, România tot de români e locuită, deci gunoiul nu a ezitat în a se face grămezi. Oricât de plăcut a fost evenimentul, pentru a lăsa Occidentul să vină la noi ar trebui să ne comportăm ca atare, iar nu ca și cum am fi în ultima bodegă. În concluzie, dacă mai vrem la noi astfel de evenimente ar trebui să ne mai civilizăm puțintel, și măcar să nu ne arătăm cei șapte ani d-acasă doar la noi acasă! E tare păcat că toți invitații mișto care ne-au vizitat și au bătut atâta drum să vadă doar jegul din urma noastră.
Acestea fiind spuse, experimentul „Comic Con“ continuă, iar noi, cu puțin noroc, vom continua să fim cobai. Dar nu este nimic rău aici. Cu bune și cu rele, ediția de iarnă a ieșit genial de bine, pe măsura ediției cu numărul doi, deși într-o variantă mai restrânsă. În mai, v-am spus că abia aștept ca următoarea ediție să mă și să ne trimită-n purgatoriul plăcerii și al nebuniei. Nu a fost ea ediția a treia, ci poate un 2.1, dar s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Ne vedem în mai, mai entuziaști și mai puși pe distracție.