Am lăsat Summer Well-ul să ne inunde cu muzică bună

de Mara Popa – reporter al R.C.T.P
foto: Ion Mates – fotoreporter al R.C.T.P

„Vă roooog, aveți un bilet în plus?“

Știi cum e atunci când ajungi la intrarea unui concert și vezi persoane care încearcă cu disperare să își vândă biletul pentru că nu mai vor să vină la show? Ei bine, la Summer Well 2014 lucrulie au stat fix invers. Pe 9 august, fani ai lui Newman, Bastille și Placebo se milogeau la intrarea spre Palatul Stirbey din Buftea pentru niște bilete în plus, fiind în stare să dea oricât pentru ele.

Se pare că bucureștenii au prins gustul dulce al festivalurilor din afara capitalei, lumea făcându-și apariția încă de la ora 15 la cel mai așteptat concert al verii. Accesul s-a făcut rapid, publicul fiind atenționat să nu își dea brățările inscripționate cu „Summer Well“ jos până după terminarea celor două zile de festival. Chiar erau drăguțe, de ce ai face una ca asta? Cu harta în mână, aventura abia atunci începea. Ce mi-a plăcut cel mai mult la Summer Well a fost parcul imens și plin de spații în care nu te simțeai prost dacă pierdeai vremea. Locul amenajat a fost fantastic, deci un big up pentru organizatori.

Cu floronițe în cap, teniși colorați, dreduri, tatuaje armonioase pe spate și cu o nelipsită păturică, fanii se apropiau de scenă super dandy relaxați pentru prima trupă, Prides, care a început la 17:15. Nu multă lume auzise de ei, dar publicul plin de energie s-a adăugat listei lor de fani.

Fiecare trupă cânta în jur de o oră, urmați de o pauză de aproximativ 30 de minute. O pauză ce poate părea lungă, dar putea fi ușor pierdută la cozile infinite de la jetoane ( unul era 7 lei), toalete, mâncare, dar și de la chestiile fun pe care puteai să le descoperi. Nu cred că a ratat nimeni balonul cu aer cald care părea foarte promițător, dezamăgirea fiind că te urca numai câțiva metri. Puteai să te mai bălăngăni pe o sfoară de bungee, sau să sari de la înălțime pe o saltea nu prea gigantică. Pentru cei mai chill ca sa zic asa, exista cortul Orange unde te jucai fotbal și tot felul de joculețe, un labirint nu prea complicat și zona de tatuaje unde era mereu coadă. Cine nu ar vrea să pună pe Instagram poză cu tatuaj de la #SummerWell? Hipsterii se mai adunau și la zona creativă, unde se pictau unii pe alții cu vopsea colorată. Ah, să nu uit de romanticul pod( se vedea super luna plină noaptea) care ducea la o insulă unde puteai să te uiți la filme.

Să revenim la muzică. Pistruiata Chloe Howel a fost o prezență extraordinară și a interacționat cu publicul care a iubit-o pe melodiile „Rumour“ și „No strings“. Pajiștea se aglomerase de fete (au fost prezente în număr mult mai mare ca băieții) care își așteptaseră idolii de la The 1975 încă de anul trecut. Trupă a intrat pe scenă în stil mare, și au făcut fanele să urle de fericire pe melodii ca „Settle Down“ și „Chocolate“.

Și dacă peluza era acum arhiplină și dacă te pierdeai de cineva nu mai aveai cum să îl găsești până la finalul festivalului, fanii înaintau la începerea prestației lui John Newman, o fântână de talent și energie, care a dinamizat atmosfera. La cei 24 de ani ai săi, ne-a lăsat cu gura căscata, arătându-ne mișcări inedite în combinație cu o voce unică. „Love me again“, melodia sa de debut, a fost mai mult cântată de public decât de solist.

Prima zi de festival a fost încheiată de Bastille, care a depășit cu grație problemele de sunet întâlnite și care și-a făcut treaba ca la carte. Mulți spun că nu prea au interacționat cu publicul și că nu au avut vâna în ei, dar nu am văzut pe nimeni să nu sară de bucurie la începerea melodiei „Pompeii“ sau „Things we lost in the fire“.

„Zi-le tu Bastille,bă!“

ZIUA II

Căldură mare, mon cher! Festivalul s-a bucurat de o vreme toridă de vară dar, până la urmă, asta ne doream cu toții. Cei care au fost mai nestiutori cu o zi în urmă, au venit in ziua a doua mai pregătiți și cu un plan bine pus la punct. Sau cel puțin așa au încercat.

Zona de food court a fost aglomerată pe toată durata concertelor, fanii infometați putând alege dintr-o varietate foarte mare de mâncăruri. Fru-Fru au fost prezenți cu preparatele lor fără bazaconii, la fel ca și mâncarea Indiană și chinezească și nelipsiții burgeri cu cartofi prăjiți. Până la urmă, cea mai mare coadă se formă la Calif, unde puteai luă shaorma din plin. „Cine îți menține forma? Doar kebabul și shaorma“.

După Reptile Youth, unde solistul a făcut show cu un stage dive reușit, a venit mult-așteptatul Tom Odell. Girls, brace yourselves. Să trecem peste faza că e blond, înalt și are un zâmbet fermecător și să încercam să ne concentrăm pe muzică. Sorry, we have no choice. Băiatul are un talent uimitor și modul lui delicat dar totodată hotărât de a cânta la pian a ridicat de pe pături toți specatorii. Mai avea și o super trupă cu el, iar numărul lui a fost unul dintre cele mai reușite.

Miles Kane nu a stat locului o clipă și a pus în priză spectatorii care se pregăteau pentru The National. Aceștia au intrat pe „Rides of the storm“, dar fanii nu au aclamat la nici o melodie cum au aclamat atunci când au aflat că frații chitariști provin dintr-o familie din Iași. Not bad, huh? Toți și-au inchis telefoanele când a început „Afraid of everyone“ și s-au lăsat luați de val alături de ei.

Ultima pauză a trecut repede, iar publicul încerca cu disperare să scape de ultimele jetoane rămase. Vă zic eu, la anul nu o să mai fie valabile. Totuși, în timp ce alții cumpărau mâncare, fanii Placebo se inghesuiau în mulțime, nerăbdători ca ceasul să bată 22:45.

Când acordurile melodiei „B3“ au răsunat la Palatul Stirbey, fanii s-au dezlănțuit și nu l-au lăsat pe solistul Brian Molko să cânte nici un vers singur. Efectul Placebo i-a cuprins pe români care au uitat de tot și toate în jurul lor, ei dând din mâini cu nonșalanță pe „Every you, every me“, „Scene of crime“ și „One of a kind“.„Acest cântec este bazat pe o poveste reală, dar, din motive legale, a trebuit să schimbăm numele pentru a-i proteja pe cei vinovaţi. Unii dintre voi sunteţi aici în seara aceasta“ a zis Brian Molko, înainte de a cântă „Too many friends“. Ce puteai să ceri mai mult de la ei? Tot ce pot spune este că festivalul s-a încheiat în forță, iar oamenii părăseau cu greu peluza (unii din melancolie, alții că era prea aglomerat).

Da, a fost foarte mare îmbulzeală și da, era coadă peste tot, dar Summer Well a fost unul dintre cele mai reușite festivaluri românești care profită de un public variat și, dacă nu greșesc, un public educat muzical . Line-up-ul de anul acesta a fost excelent și nu cred că a existat cineva care să fi regretat acest weekend. Bucureștenii melancolici o să își țină zile întregi brățările atârnate la mână. Poate, poate mai simt puțin din vibe-ul acestor zile.

Fântâna verii ne-a inundat cu fericire, nu glumă!