Decapitated in Club Fabrica – decapitare de 80 de minute

de Ana-Maria Costache – redactor
credit foto: Vlad Buşcă

România a avut parte, pentru prima oară, de polonezii de la Decapitated, una din cele mai respectate trupe de technical death metal din lume. Fosta fabrică de bere, actualul Club Fabrica, găzduitor al atâtor concerte de metal, a fost locul de desfăşurare a primei ediţii Mighty Owl Festival, organizat, bineînţeles, de Mighty Owl Productions. Trupele care aveau să împartă scena cu Decapitated au fost Kistvaen, Spectral, Proof, Apa Sâmbetii şi Coins As Portraits. Aşadar, pentru cei prezenţi la concert, şase ore de metal extrem erau programate să încheie ziua de 18 septembrie.

În jurul orei 18:30 a început seara care aducea la un loc trupe şi fani de death, black metal, grindcore şi hardcore. Seara asta a început cu braşovenii de experimental grindcore, Coins As Portraits. Nu am înţeles mare lucru din experimentalul ăsta. Fiecare instrument în parte îşi făcea treaba bine, însă, combinate, totul suna ca o varză. Tot ce am apreciat erau alternările de voce joasă şi ţipată a celor doi vocali. Per ansamblu, trupa nu a mişcat decât pe cei 10-15 oameni din faţa scenei. Pe de altă parte, pe lângă melodiile pe care le-am reţinut, „Overcome By Assumption“ şi „The Human Predicament“, Coins As Portraits au anunţat şi apariţia unui nou material, care va fi disponibil spre download-are şi ascultare anul asta.

Până să-şi definitiveze stilul, numele şi membrii, trupa Apa Sâmbetii a trecut prin numeroase schimbări, într-un timp relativ scurt. Dar se pare că totul s-a închegat până la urmă într-un black/death metal cu nişte intro-uri de melodii foarte interesante. Deci, după numeroase alte concerte, bucureştenii au fost cea de-a doua trupă din cadrul festivalului Mighty Owl. Pe lângă piesele „Opium“ şi „Solar Extinction“, membrii trupei au pregătit o surpriză pentru public: l-au invitat pe vocalul de la Negative Core Project, Filip, să cânte împreună cu ei melodia „Oratio Diabolis“. O combinaţie reuşită de voce black/death cu cea de death/grind a lui Filip. Dacă o ţin tot aşa, baieţii ăştia o să evolueze frumos.

Altă trupă, alt gen – hardcore. Printre puţinele trupe de hardcore din România, Proof a reuşit să încingă un moshpit între 7-8 oameni şi câteva plete. Nu toată lumea gustă genul ăsta de muzică, în special în cadrul unui festival care are un headliner precum Decapitated. Proof are la activ un EP lansat, „Blood Money“ şi un single pentru care se lucrează la un videoclip, „Final Judgement“. După ce am văzut şi ce-am auzit la concertul lor, rămân la ideea că sună mult mai bine în varianta studio decât live şi că e o trupă care te face să te mişti, nu să îţi capteze atenţia din punct de vedere muzical. În plus, mi s-a părut că au cântat mai mult decât le-ar fi permis programul.

Spectral. Trupa asta chiar nu mai are nevoie de prezentări. Este una din puţinele, dar poate cea mai bună, reprezentantă a death metal-ului românesc. Perfecţionismul membrilor este unul din motivele pentru care „Neural Correlates of Hate“, primul album aşteptat de mult timp de fani, încă nu a apărut. Totuşi, e genul de trupă care se concentrează atât de mult pe partea tehnică, încât uită de crearea unei legături cu publicul, printr-o prezenţă mai agresivă, dar nu exagerată. De multe ori problema asta e rezolvată de Liviu, vocalul. Pe de altă parte, publicul cu greu s-a dezmorţit, deşi era trupa care se integra cel mai bine la un concert Decapitated. Dacă la concertul Malevolent Creation, Spectral au făcut un cover după „Spheres of Madness“ (Decapitated), de data asta au dezlănţuit fanii cu un cover Death – „Zero Tolerance“, aproape perfect executat. Pe lângă asta, au mai cântat împreună cu publicul un „La mulţi ani“ dedicat toboşarului Septimiu, care tocmai împlinise 24 de ani şi, nu în ultimul rând, piese precum „The Seventh Circle Awaits“, „Divided We Fall“, „Hatred“ şi „Neural Correlates of Hate“.

Deşi nu-s fană a depressive black metal-ului, e a treia oară când văd live Kistvaen şi mereu reuşeşte să-mi transmită ceva deosebit, chit că stau pe loc, nu dau din cap, ci doar ascult ce cântă oamenii ăştia. Bucureştenii au deja un album full length lansat, „Unbekannte“ (2010), de pe care, cea mai cunoscută piesă a lor este „Void“. Pe lângă asta, au anunţat apariţia unui nou material de pe care au cântat o melodie cu un nume cel puţin ciudat, „Bichon“. Poate nu a fost o idee aşa bună să pui Kistvaen să cânte înainte de Decapitated, mulţi spunându-mi că au ieşit din starea Spectral şi au intrat în starea depresivă specifică Kistvaen. Totuşi, poate a fost un test de adaptabilitate a celor prezenţi.

În ciuda promovării evenimentului, nu a fost atât de multă lume pe cât era de aşteptat. Însă, în momentul când polonezii de la Decapitated au urcat pe scena din Fabrica, toate golurile s-au umplut cu plete în aer, cu moshpit puternic şi cu multe picioare în aer de la oameni care voiau să zboare sau să plutească pe ritmuri de technical death metal pur. După moartea toboşarului, Vitek, tragicul motiv pentru care trupa a luat pauză din 2007 până la cel mai recent album Decapitated, „Carnival is Forever“ (2011), din membrii fondatori nu a mai rămas decat Vogg, chitaristul, care a avut şi iniţiativa eroică de a reforma grupul. Pot spune că, instrumental, trupa încă rupe tot, mai ales cu noul toboşar de doar 23 ani, Krimh. Uitându-te la concerte live ale clasicilor „decapitaţi“, este imposibil ca acum să nu remarci o altfel de energie, dar şi perfecţiunea instrumentală care a făcut atât de cunoscută trupa, încă de când membrii Decapitated aveau doar 12 ani (Vitek) sau 16 ani. Pur şi simplu, publicul înnebunise pe tot parcursul celor aproximativ 80 de minute de maşinărie umană de metal polonez, pe melodii precum „Mother War“, „Winds of Creation“, „Day 69“, „A view from a Hole“, „Pest“, „Knife“, „United“, „Homo Sum“ şi, bineînţeles, „Spheres of Madness“. La final, în timp ce publicul cerea un bis, Vogg a încheiat concertul Decapitated cu primele riffuri ale piesei „Mandatory Suicide“, de la Slayer.

Clubul Fabrica a mai găzduit o seară şi o primă ediţie a Festivalului Mighty Owl reuşite, datorită trupelor prezente, a organizării şi a publicului care a făcut tot posibilul să se simtă bine. Până la următorul concert, numai bine!